Analiza

        Artcmidor consacră patru capitole viselor sexuale1 – la se adaugă numeroase însemnări risipite pe parcursul tratatului, îşi structurează analizaîn jurul distincţiei dintre trei tipuri de acte: cele conforme cu legea (kata nomon), cele care sunt contrare legii

        (para nomon) şi cele împotriva firii (para phusin). Distincţie care nici pe departe nu este clară: niciunul dintre aceşti termeni nu este definit; nu se ştie cum se articulează categoriile indicate, sau dacă trebuie înţeles „împotriva firii” ca o subdiviziune a lui „contra legii”; anumite acte apar în acelaşi timp în două categorii. Nu trebuie să presupunem o clasificare strictă, care să repartizeze orice act sexual posibil în sfera legalului, a ilegalului sau în cea împotriva firii. Urmărite în detaliile lor, aceste regrupări lasă, totuşi, să transpară o oarecare inteligibilitatc.

        L. Să considerăm în primul rând actele „conforme cu legea”.

        Acest capitol pare, pentru privirea noastră retrospectivă, a face o confuzie între lucruri foarte diferite: adulterul şi căsătoria, frecventarea prostituatelor, solicitarea sclavelor din casă, masturbarea unui servitor. Să lăsăm deoparte, deocamdată, semnificaţia pe care se cuvine să o dăm noţiunii de conformitate cu legea. De fapt, un pasaj din acest capitol lămureşte suficient de bine desfăşurarea analizei. Artemidor determină ca regulă generală, că, în vis, femeile sunt „imagini ale activităţilor care îi vor reveni visătorului.

        Deci, oricine ar fi femeia şi în orice condiţie s-ar afla, activitatea sa

        1 Cap. 77-80 din partea I.

        Îl va situa pe cel ce visează în această condiţie”1. Trebuie înţeles că ceea ce determină, pentru Artemidor, sensul de pronostic al visului şi, deci, într-un anume fel, valoarea morală a actului visat, este condiţia partenerului sau a partenerei, şi nu forma actului în sine.

        Această condiţie trebuie considerată într-un sens mai larg: este statutul social al „celuilalt”; faptul că este căsătorit sau nu, liber sau sclav, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac; este profesiunea sa şi locul unde-l întâlneşte; este poziţia sa faţă de visător (soţie, amantă, sclav, tânăr protejat etc.). Din acest punct poate fi înţeles, sub aparenta sa dezordine, modul de desfăşurare al textului: el urmează ordinea partenerilor posibili, potrivit statutului lor, legăturii lor cu cel ce visează şi cu locul unde acesta îi întâlneşte.

        Primele trei personaje despre care vorbeşte textul reproduc seria tradiţională a celor trei categorii de femei la care cineva are acces: soţia, amanta şi prostituata. Este de bun augur să visezi că ai un raport cu propria soţie, fiindcă soţia este asociată printr-o analogie naturală cu meseria şi profesiunea; ca şi în aceste cazuri, asupra soţiei se practică o activitate recunoscută şi legitimă, de pe urma căreia se profită ca de pe urma unei ocupaţii prospere; plăcerea obţinută prezice plăcerea câştigurilor în meserie. Şi visul în care apare amanta are aceeaşi valoare. Cu prostituatele lucrurile stau, însă, altfel. Analiza înaintată de Artemidor este destul de bizară: în sine, femeile, privite ca obiecte care produc plăcere, au o valoare pozitivă; prostituatele – pe care limbajul familiar le desemnează câteodată cu termenul de „lucrătoare” – există pentru a oferi plăceri şi „se dăruiesc fără a refuza nimic”. Totuşi, există o „oarecare ruşine” în frecventarea acestui gen de femei – ruşine, dar şi cheltuială de bani; ceea ce reduce într-o oarecare măsură valoarea evenimentului prezis de visul încare ele apar. Dar locul de prostituare este cel care introduce, mai ales, o valoare negativă, şi aceasta din două motive, dintre care unul este de ordin lingvistic: dacă bordelul este numit printr-un termen care înseamnă atelier sau prăvălie (ergasterion) – cuvânt purtător de conotaţii favorabile

        Ibid., l, 78.

        — I se mai spune şi, la fel ca şi cimitirului, „locul pentru toţi” sau „locul comun”. Celălalt motiv are legătură cu unul dintre punctele adesea invocate în etica sexuală de filosofi şi de medici: risipa inutilă de spermă, pierderea ei fără avantajul descendenţei care este asigurată doar de soţie. Dublă raţiune pentru care a visa că se duce la prostituate este o prcdicţie a morţii individului.

        Ca un complement aş clasicei triade soţic-amanlă-prostituată, Artemidor vorbeşte despre femeile întâlnite ocazional. In acest caz, visul capătă viitor valoarea socială pe care o arc femeia din vis: este bogată, bine îmbrăcată, plină de podoabe, este de acord cu actul sexual? Atunci, visul făgăduieşte ceva avantajos. Dacă este bătrână, urâtă, săracă şi nu vrea să se dăruiască, visul este de rău augur.

        În gospodărie se regăseşte şi o altă categoric de parteneri sexuali, servitorii şi sclavii. Aici ne aflăm în categoria posesiunii directe: nu prin analogic trimit la bogăţie sclavii; ci fac parte integrantă din ea. Se înţelege de la sine că plăcerea obţinută în vis cu acest tip de personaj arată că visătorul „se va bucura de posesiunile sale şi că, după toate aparenţele, ele vor deveni mai mari şi mai minunate”. Se exercită un drept; se profită de bunurile personale.

        Prin urmare, visuri favorabile ce realizează un statut şi o legitimitate. Bineînţeles, prea puţin contează sexul partenerului, că e băiat sau fată; esenţial este că face parte dintre sclavi, în schimb, Artemidor subliniază o distincţie importantă: aceea privind poziţia visătorului în actul sexual; este activ sau pasiv? Dacă se aşează sub servitorul său, răstoarnă în vis ierarhia socială şi e de rău augur; c semn că va avea de suferit din partea acelui inferior o pagubă sau că va avea parte de dispreţ. Şi, confirmându-ne că, în acest caz, este vorba nu de o greşeală împotriva naturii, ci de o insultă a ierarhiilor sociale şi de o ameninţare a raporturilor juste de forţe, Artemidor notează în trecere valoarea la fel de negativă a visurilor în care subiectul este posedat de un duşman, sau de propriul său frate, mai marc sau mezin (egalitatea este anulată).

        Urmează apoi grupul relaţiilor. Este favorabil visul în care subiectul se visează având raporturi cu o femeie cunoscută, dacă ca nu este măritată şi este bogată; deoarece o femeie care se oferă nu-şi dăruieşte numai trupul, ci şi lucrurile „relative la corpul său”

        (veşminte, bijuterii şi, într-o manieră generală, toate bunurile materiale pe care le posedă), în schimb, visul este nefavorabil, dacă în el tipare o femeie căsătorită; pentru că aceasta este în puterea soţului ci; legea interzice să ai de a face cu ea şi pedepseşte adulterul; astfel, visătorul trebuie să se aştepte pe viitor la pedepse de acelaşi gen. Subiectul visează că are raporturi cu un bărbat? Dacă este vorba de o femeie (avem aici unul dintre rarele pasaje ale textului în care se discută visul femeilor), visul este în toate cazurile favorabil, fiindcă c conform cu rolurile sociale şi naturale ale femeii, în schimb, dacă unbărbat visează că este posedat de un altul, clementul de discriminare care permite stabilirea valorii favorabile sau nefavorabile a visului depinde de statutul relativ al celor doi parteneri: visul este bun dacă te visezi posedat de cineva mai în vârstă şi mai înstărit decât tine (este promisiunea unor daruri); dar este de rău dacă partenerul activ este mai tânăr şi mai sărac – sau, mai simplu, doar mai sărac: este semn de cheltuieli.

        Un ultim ansamblu de vise conforme cu legea se referă la masturbare. Aceste vise sunt foarte strâns legate de tema sclaviei: este vorba de un serviciu pe care ţi-l faci singur (mâinile sunt ca nişte servitori care execută ce le porunceşte membml-stăpân); iar cuvântul care înseamnă „legarea de stâlp” pentru biciuirea sclavului se foloseşte şi pentru a desemna intrarea în erecţie. Un sclav care visase că-şi masturba stăpânul a fost, în realitate, condamnat de acesta la biciuire. Se vede extrema amploare a ceea ce este „conform legii”: comportă la fel de bine acte conjugale, relaţiile cu o amantă, ca şi raportul, activ sau pasiv, cu un alt bărbat şi masturbarea.

        2. Domeniul considerat în schimb de Artemidor drept „contrar legii” este esenţialmentc constituit din incest1. Şi încă incestul este înţeles în sensul strict de raporturi între părinţi şi copii. Cât despre incestul cu fraţii şi surorile, el e asimilat raportului tată-fiică dacă se produce între un frate şi o soră; în schimb, Artemidor parc să ezite a

        Ibid., 78 şi 79.

        Situa incestul comis între doi fraţi în categoria lui kata nomon sau în cea a lui para nomon. Oricum, vorbeşte de el în amândouă rubricile.

        Atunci când un tată visează că are raporturi cu fiica sau cu fiul lui, semnificaţia este, practic, totdeauna defavorabilă. Fie din raţiuni fizice imediate: când copilul e mic – mai puţin de cinci sau zece ani – nocivitatea fizică a unui asemenea act poate însemna moartea sau îmbolnăvirea lui. Când copilul e mai marc, visul este şi mai de rău augur, căci în joc sunt relaţii imposibile sau fatale. Sate bucuri de trupul fiului tău, să-ţi „cheltuieşti” în ci sămânţa este un act inutil: risipă inutilă, fără nici un profit şi care prezice, prin urmare, o mare pierdere de bani. Să te uneşti cu el când este mare şi când tată şi fiu nu pot locui, fără conflicte, într-o casă unde amândoi ar dori să comande, este, prin forţa lucrurilor, o prevestire rea; într-un singur caz este favorabil acest gen de vis: când tatăl face o călătorie cu fiul său şi, deci, are o afacere comună cu el; dar dacă, în asemenea vise, tatăl e în poziţie de pasivitate (nu contează dacă visătorul este fiul sau tatăl), semnificaţiile sunt funeste: ordinea ierarhiilor, polii dominaţiei şi ai activităţii sunt inversaţi. „Posedarea” sexuală a tatălui de către fiu anunţă ostilitate şi conflict'. Avisa că se împreunează cu fiica sa nu e deloc mai bine pentru tată.

        Această „risipă” în trupul unei fete care într-o zi se va mărita şi va duce astfel altuia sămânţa tatălui prezice o mare pierdere de bani.

        Sau acest raport, dacă fiica este deja măritată, arată că ca îşi va părăsisoţul, că se va întoarce acasă şt deci tatăl va trebui să-i poarte de grijă; visul nu este favorabil decât dacă tatăl este sărac, iar fata se întoarce bogată, aşadar capabilă să facă faţă necesităţilor materiale ale tatălui ei”.

        Într-un mod ce poate părea ciudat, incestul cu mama (văzut întotdeauna de Artemidor ca incest fiu-mamă şi niciodată mamă-fiică) conţine adesea preziceri favorabile. Să tragem concluzia de aici, ' Trebuie, lotuşi, reţinut că într-o interpretare dată în cartea IV, 4, penetrarea fiului cu o senzaţie de plăcere este semn că va trăi; cu o senzaţie de suferinţă, că va muri. Artemidor notează că, în acesl caz, detaliul privind plăcerea determină sensul.

        Clefdes songes, I, 78.

        Potrivit principiului artemidorian al corelaţiei dintre valoarea pronosticului şi cea morală, că incestul mamă-fiu nu este considerat ca fundamental condamnabil? Sau trebuie să vedem în asta una dintre excepţiile, prevăzute de Artemidor, la principiul general enunţat? Nu există nici o îndoială că Artemidor consideră incestul mamă-fiu ca fiind condamnabil din punct de vedere moral. Dar este remarcabil că îi acordă valori de prezicere adesea favorabile, făcând din mamă un fel de model, matrice a unui mare număr de relaţii sociale şi de forme de activitate. Mama semnifică meseria; unirea cu ea înseamnă, deci, succes şi prosperitate în profesiune.

        Mama este patria; cine visează un raport cu ea poate spera că se va întoarce acasă dacă este în exil sau că va avea succes în viaţa politică. Mama reprezintă şi pământul roditor din care am fost făcuţi: dacă cineva este implicat într-un proces şi visează un act de incest cu mama sa, înseamnă că va câştiga; dacă este cultivator, va avea o recoltă bogată. Este totuşi semn de primejdie pentru bolnavi: dacă visează că se afundă în acest pământ-mamă, este semn că vor muri.

        3. Actele „contra firii” îi dau prilejul lui Artemidor să facă două dezvoltări succesive: una se referă la ceea ce se îndepărtează de la poziţia stabilită de natură (această dezvoltare apare ca anexă la interpretarea viselor de incest); cealaltă se referă la relaţiile în care partenerul, prin propria sa „natură” defineşte caracterul de contra firii al actului1.

        Artemidor afirmă, în principiu, că natura a fixat pentru fiecare specie o formă de act sexual bine definită: o poziţie naturală, unică, de la care animalele nu se abat: „Unele se împreunează cu femelele pe la spate, cum fac calul, asinul, capra, taurul, cerbul şi restul patrupedelor. Altele îşi unesc mai întâi gurile, ca viperele, porumbeii şi nevăstuicile; femelele peştilor culeg sperma expulzată de mascul”. Tot astfel au primit de la natură şi oamenii un mod foarte precis de împerechere: faţă în faţă, bărbatul fiind alungit deasupra femeii. Sub această formă, relaţia sexuală este un act

        1 Ibid., l, 79-8 de posesie deplină: cu condiţia ca ca „să se supună” şi „săfie de acord” devii stăpân „pe întreg corpul femeii”. Toate celelalte poziţii sunt „invenţii ale lipsei de măsură şi ale desfrâului, precum şi ale exceselor la care duce beţia”. Există întotdeauna în aceste raporturi nenaturale prevestirea unor raporturi sociale defectuoase

        (relaţii proaste, duşmănie) sau a unei perioade mai grele din punct de vedere material (nesiguranţă, strâmtorare).

        Printre aceste „variante” ale actului sexual, Artera i dor acordă o deosebită atenţie erotismului oral. Dezaprobarea saaflăm aici o atitudine multrăspândită în Antichitate1 – este violentă: „act îngrozitor”, „greşeală morală” a cărui reprezentare în vis nu poate avea o valoare pozitivă decât dacă ea trimite la activitatea profesională a subiectului (dacă c orator, flautist sau profesor de retorică), risipire a sămânţci, această practică anunţă în vis o cheltuială inutilă. Deprinderea nepotrivită cu natura şi care împiedică apoi sărutul sau masa luată în comun, erotismul oral prevesteşte despărţire, ostilităţi, iar uneori moartea.

        Mai există, însă, şi alte maniere de a te situa în afara naturii în raporturile sexuale: prin chiar natura partenerilor. Artcmidor enumera cinci posibilităţi: raporturile cu zeii, cu animalele, cu cadavrele, cu sine însuşi şi, în fine, relaţiile între două femei. Prezenţa ultimelor două categorii printre actele împotriva firii este mai enigmatică decât a celorlalte. Relaţia cu sine însuşi nu trebuie înţeleasă ca masturbare; referitor la aceasta din urmă ca este menţionată printre actele „conforme cu legea”; în raporturile împotriva naturii cu sine însuşi este vorba despre penetrarea sexului în propriul corp, sărutarea propriului sex, absorbirea propriului sex în gură.

        Primul tip de vise anunţă sărăcie, privaţiuni şi suferinţă; al doilea promite naşterea copiilor, dacă aceştia nu au venit încă pe lume, sau întoarcerea lor dacă sunt plecaţi; ultimul înseamnă moartea copiilor, privarea de femei şi de amante (căci nu mai ai nevoie de femei dacă te poţi servi singur) şi o sărăcie extremă.

        Cât despre relaţiile dintre femei, se poate pune întrebarea de ce apar ele în categoria actelor „în afara naturii”, din moment ce

        P. Veyne, „L'homoscxualite î Rome”, in. L'Histoire, ian. 1981, p. 78.

        Raporturile între bărbaţi sunt repartizate în celelalte rubrici (esenţialmcntc în cea a actelor conforme cu legea). Motivul constă, fără îndoială, în forma de relaţie pe care o reţine Artemidor, cea a penetrării: printr-un artificiu oarecare, o femeie uzurpă rolul bărbatului, îşi apropriază în mod abuziv poziţia lui şi posedă o altă femeie, între doi bărbaţi, penetrarea, act viril prin excelenţă, nu este în sine o încălcare a ordinii naturii (chiar dacă poate fi privită ca ruşinoasă, necuvenită pentru partenerul pasiv), în schimb, între două femei un asemenea act, efectuat în ciuda a ceea ce sunt ele şi prinrecurgere la subterfugii, este la fel de contrar firii ca relaţia dintre o fiinţă umană cu un zeu sau cu un animal. A visa asemenea acte, pentru o femeie înseamnă activităţi inutile, că se va despărţi de soţ sau va rămâne văduvă. Relaţia între două femei mai poate însemna şi comunicarea sau cunoaşterea de „secrete” feminine.