Visul şi actul

        Două lucruri sunt de reţinut, pentru că ele marchează întreaga analiză a visului sexual la Artcmidor. Mai întâi, faptul că cel ce visează este întotdeauna prezent în propriul său vis; imaginile sexuale descifrate de Artemidor nuconstituie niciodată o pură fantasmagorie, al cărei spectator ar fi subiectul, desfăşurata sub ochii săi, dar separat de el. El participă întotdeauna la acţiunea visului în calitate de actor principal; se vede pe el însuşi în activitatea sa sexuală: există o suprapunere exactă între subiectul care visează actul şi subiectul actului aşa cum este văzut el în vis. Pe de altă parte, se poate nota că, în ansamblul lucrării sale, Artemidor face să intervină destul de rar actele şi plăcerile sexuale cu titlu de elemente semnificate sau prevestite; numai în mod excepţional o imagine oarecare apărută în vis anunţă producerea unui act sexual sau privarea de o plăcere1, în schimb, acestea sunt analizate şi grupate în cele trei capitole studiate aici ca nişte componente ale visului şi elemente prevestitoare; pentru Artemidor, ele nu figurează decât de partea „semnificantului”, şi aproape niciodată de aceea a „semnificatului”, imagine şi nu sens, reprezentare şi nu eveniment reprezentat. Interpretarea lui Artemidor se va situa, aşadar, pe o linie trasată între actorul actului sexual şi cel care visează, mergând astfel de la subiect la subiect; şi, plecând de la actul sexual şi de la rolul subiectului aşa cum se reprezintă el însuşi în visul său, travaliul

        1 Elementele sexuale apar ca sens al visului într-un anumit număr de cazuri, astfel în cartea IV, cap. 37,41, 46, 66; în cartea V, 24, 44, 45, 62, 65, 67, 95.

        Interpretării va avea drept obiectiv descifrarea celor ce i se vor întâmpla persoanei care visează, o dată revenită la starea de veghe.

        Se vede numaidecât că practica divinatorie a lui Artemidor descifrează foarte adesea în visele sexuale o semnificaţie socială. Desigur, se întâmplă ca aceste vise să prevestească un incident în ordinea stării de sănătate – boală sau însănătoşire; se mai întâmplă să fie şi semne ale morţii. Dar, într-o proporţie mult mai mare, trimit la evenimente ca succesul sau insuccesul în afaceri, îmbogăţirea sau sărăcirea, prosperitatea sau sărăcia în familie, o afacere bună sau nu, căsătorii favorabile sau alianţe nefericite., certuri, rivalităţi, reconcilieri, noroc sau ghinion în cariera publică, un exil, o condamnare. Visul sexual prevesteşte soarta celui ce visează în viaţa socială; actorul care este el pe scenasexuală a visului anticipează asupra rolului pe care-l va avea pe scena familiei, a meseriei, a afacerilor şi a cetăţii.

        Pentru acest lucru există două motive. Primul este de ordin cu totul general; ţine de o trăsătură a limbii de care Artemidor se foloseşte foarte mult. Există, într-adevăr, în limba greacă – ca şi, de altfel, în diverse grade şi în alte limbi – o ambiguitate foarte marcată între sensul sexual şi sensul economic al unor termeni. Astfel, cuvântul soma, ce desemnează corpul, se referă şi la bogăţii şi bunuri; de aici, posibilitatea de echivalare dintre „posedarea” unui corp şi posedarea de bogăţii1. Ousia înseamnă substanţă, dar şi avere şi sămânţă, spermă; pierderea acesteia înseamnă risipirea celeilalte2. Termenul blabe, pagubă, se poate raporta la vicisitudinile sortii, la pierderi de bani, dar şi la faptul de a fi victima unei violenţe sau obiect pasiv într-un act sexual3. Artemidor mai manipulează şi polisemia vocabularului datoriei: termenii care înseamnă

        Ibid., II, 77. Cf. şi IV, 4 despre echivalenţa dintre a poseda (a penetra) şi aposeda (a fi dobândit)

        2 Ibid., 78.

        3 Ibid., l, 78. Cf. şi IV, 68 unde a visa că ai devenit un pod înseamnă că te vei prostitua: „Dacă o femeie sau un băiat frumos visează că sunt poduri, se vor prostitua şi mulţi vor trece pe deasupra lor”. Un om bogat care a avut acest vis s-a aflat în situaţia de a fi „dispreţuit şi ca şi cum ar fi fost călcat în picioare”.

        Că eşti constrâns să plăteşti şi încerci să scapi mai pot traduce şi o nevoie sexuală, de care te eliberezi satisfăcând-o: anagkaion, utilizat pentru a desemna membrul viril, se află la răscrucea acestor semnificaţii1.

        Un alt motiv ţine de forma şi de destinaţia specială a lucrării Iui

        Artemidor: cartea unui bărbat adresată bărbaţilor pentru a duce o viaţă masculină. Trebuie să amintim într-adcvăr că interpretarea viselor nu este considerată ca o chestiune de curiozitate personală; este un travaliu util pentru controlarea propriei vieţi şi pentru pregătirea în vederea evenimentelor ce se vor produce. Deoarece nopţile spun cum se vor desfăşura zilele, este bine, pentru a-ţi duce cum trebuie existenţa de bărbat, de stăpân al casei, de cap de familie, să ştii să-ţi descifrezi visele de peste noapte. Acesta este perspectiva cărţilor lui Artemidor: un ghid pentru ca bărbatul responsabil, stăpânul casei, să ştie cum trebuie să se poarte ziua, în funcţie de semnele care o pot prefigura. Aşadar, ţesătura vieţii familiale, economice şi sociale se regăseşte în imaginile din vis.

        Dar asta nu c totul: practica interpretativă, aşa cum apare ca în discursul lui Artemidor, arată că visul sexual însuşi este prezentat, elaborat şi analizat ca o scenă socială; dacă ci anunţă „binele şi răul” în următoarele domenii: meserie, avere, familie, carieră politică, statut, prietenii şi protecţii, este pentru că actele sexuale reprezentate sunt constituite din aceleaşi elementeca şi el. Urmărind procedeele de analiză folosite de Artemidor, se vede clar că interpretarea viselor de aphrodisia, în termeni de succes sau insucces, de reuşită sau nereuşită socială, presupune un fel de consubstanţialitate între cele două domenii. Acest lucru apare la două niveluri: cel al elementelor visului reţinute ca material pentru analiză şi cel al principiilor ce permit a se da un sens (o „valoare” de predicţic) acestor elemente.

        L. Care sunt aspectele visului sexual pe care Artemidor le reţine şi le redă în mod pertinent în analiza sa?

        Jbid., l, 79. Sil, 45.

        În primul rând, personajele. De la cel care visează, Artemidornu va reţine, de exemplu, nici trecutul apropiat sau îndepărtat, nici starea sufletească, nici pasiunile în general; va reţine trăsăturile sociale: clasa de vârstă căreia îi aparţine, dacă se ocupă sau nu de afaceri, dacă are responsabilităţi politice, dacă vrea să-şi căsătorească copiii, dacă îl ameninţă ruina sau ostilitatea celor apropiaţi etc. Tot ca „personaje” sunt priviţi şi partenerii înfăţişaţi în vis; lumea onirică a visătorului lui Artcmidor este populată de indivizi care nu au deloc trăsături fizice şi par a nu avea nici prea multe legături afective sau pasionale cu visătorul; ei nu apar decât ca nişte profiluri sociale: tineri, bătrâni (sunt în orice caz mai tineri sau mai bătrâni decât cel ce visează), bogaţi sau săraci; oameni care aduc bogăţii sau cer daruri; relaţii flatantc sau umilitoare;superiori cărora trebuie să le cedezi, sau inferiori de care se poate profita în mod legitim; persoane din casă sau din afara ci; oameni liberi, femei aflate în puterea soţului, sclavi sau prostituate profesioniste.

        Cât despre ceea ce se întâmplă între aceste personaje şi visător, sobrietatea lui Artemidor este de-a dreptul remarcabilă. Nu aflăm mângâieri, nici combinaţii complicate, nici fantasmagorii; doar câteva variaţii foarte simple în jurul unei forme esenţiale, penetrarea.

        Pentru că, aparent, aceasta constituie însăşi esenţa practicii sexuale, în orice caz singura care merită a fi reţinută şi care are un sens în analiza visului. Mai mult decât trupul cu diferitele sale părţi, mai mult decât plăcerea cu diferitele ei calităţi şi intensităţi, actul penetrării apare ca un calificativ pentru actele sexuale, cu cele câteva variante de poziţii şi mai ales, cu cei doi poli: ai activităţii şi pasivităţii, întrebarea pe care Artemidor o ridică fără încetare în visele studiate este de a şti cine pe cine penetrează. Subiectul care visează (aproape întotdeauna un bărbat) este activi sau pasiv? Este cel ce penetrează, domină, resimte plăcerea? Este cel care se supune sau care este posedat? Fie că este vorba de raporturi cu un fiu sau cu un tată, cu o mamă sau cu un sclav, problema revine aproape infailibil (doar dacă nu cumva este deja implicit tranşată): cum s-a produs penetrarea? Sau, mai exact: care era poziţia subiectului în timpul penetrării? În afară de visul „lesbian”, nu există nici măcar un fel de vise care să nu fie analizate din acest punct de vedere.

        Or, acest act al penetrării – miezul activităţii sexuale, materie primă a interpretării şi focarul sensului pentru vis – este imediat perceput în cadrul unei scenografii sociale. Artemidor vede actul sexual în primul rând ca pe un joc între superioritate şi inferioritate: penetrarea îi situează pe cei doi parteneri într-un raport de dominare şi de supunere; este victorie pentru unul, înfrângere pentru celălalt; este un drept, o necesitate impusă celuilalt pentru unul dintre parteneri; este statut valorificat sau o condiţie suportată; este un avantaj de care se profită sau acceptarea unei situaţii de care beneficiază altcineva. Ceea ce conduce la celălalt aspect al actului sexual; Artemidor îl vede şi ca un joc „economic” de cheltuială şi profit; profitul este plăcerea obţinută, senzaţiile agreabile; cheltuiala, risipa este energia necesară actului, risipirea sămânţci, acea preţioasă substanţă vitală, precum şi oboseala ce urmează. Mai mult decât orice variabile care ar putea apărea ca urmare a diferitelor gesturi posibile, sau a diferitelor senzaţii ce le însoţesc, mai mult ca orice tablouri posibile pe care visul le-ar putea înfăţişa, Artemidor, pentru a-şi dezvolta analiza, reţine acele elemente ce se referă la penetrare ca la un joc „strategic” de dominarc-supuncrc şi ca la un joc „economic” de câştig-pierdere.

        Aceste elemente ar putea să ne apară, din punctul nostru de vedere, sărace, schematice, „decolorate” sexual; să notăm, însă, că ele saturează dinainte analiza elementelor marcate social; analiza lui Artemidor ne prezintă personaje luate de pe o scenă socială căreia îi poartă toate caracteristicile; ea le repartizează în jurul unui act esenţial situat în acelaşi timp pe planul conjuncţiilor fizice, pe cel al relaţiilor sociale de superioritate şi de inferioritate, precum şi pe cel al activităţilor economice de cheltuială şi de profit.

        2. Pornind de la aceste elemente astfel reţinute şi făcute pertinente pentru analiză, în ce fel va stabili Artemidor „valoarea” visului sexual? Prin aceasta trebuie să înţelegem nu numai tipul de eveniment anunţat în mod alegoric, ci mai ales – ceea ce este aspectul esenţial pentru o analiză practică – „calitatea” său, înţelegând prin aceasta caracterul său favorabil sau defavorabil pentru subiect. Ne amintim de unul dintre principiile fundamentale ale metodei: calitatea de prcdicţic a visului (caracterul favorabil sau nu al evenimentului anunţat) depinde de valoarea imaginii prevestitoare (caracterul bun sau rău al actului înfăţişat în vis). Or, de-a lungul analizei şi al exemplelor date, am constatat că un act sexual cu „valoare pozitivă”, din punctul de vedere al lui Artemidor, nu este nici întotdeauna, nici exact un act sexual permis de lege, onorat de opinia publică, admis prin cutume. Există, bineînţeles, coincidenţe majore: să visezi raporturi cu propria soţie sau amantă este bine; dar mai sunt şi abateri, şi încă unele importante: valoarea favorabilă a visului de incest cu mama este exemplul cel mai frapant. Aşa că se cuvine să ne întrebăm: care este acel alt mod de a explica actele sexuale, acele alte criterii ce îngăduie să se aprecieze că ele sunt „bune” în vis şi pentru cel ce visează, în vreme ce în realitate ar fi condamnabile? Se pare că ceea ce conferă „valoarea” unui act sexual visat este raportul care se stabileşte între rolul sexual şi celsocial al visătorului. Mai precis, se poate spune că Artemidor judecă drept „favorabil” şi de bun augur visul în care visătorul îşi exercită activitatea sexuală cu partenerul său după o schemă conformă cu ce este sau ar trebui să fie raportul său cu acelaşi partener în viaţa socială şi non-sexuală; ajustarea la relaţia socială din „starea de ve- „ghe” este cea care califică relaţia sexuală onirică.

        Pentru a fi „bun”, actul sexual visat trebuie în mod necesar să se supună unui principiu general de „izomorfism”. Şi, pentru a continua să vorbim schematic, am putea adăuga că acest principiu capătă două forme: cea a unui principiu de „analogie de poziţie” şi cea a unui principiu de „adecvare economică”. După primul dintre aceste principii, un act sexual va fi bun în măsura în care subiectul care visează ocupă faţă de partenerul său o poziţie cu totul similară cu aceea pe care o are în realitate cu acelaşi partener (sau un partener de acelaşi tip); astfel, a fi „activ” cu un sclav (indiferent ce sex ar avea) este bine; ori să fii activ cu o prostituată sau un prostituat; ori să fii activ cu un tânăr sărac; dar va fi „bine” a fi pasiv cu persoane mai vârstnice şi mai bogate etc. În virtutea acestui principiu de izomorfism, visului de incest cu mama i se atribuie atâtea valori pozitive; în acesta se vede, într-adevăr, subiectul în poziţie de aci ivitate prin raportare la o mamă care 1-a născut şi 1-a hrănit şi pe care el trebuie, în schimb, s-o cultive, s-o onoreze, s-o slujească, s-o întreţină şi s-o îmbogăţească ca pe un pământ, o patrie, o cetate. Dar, pentru ca actul sexual să aibă în vis o valoare pozitivă, trebuie ca el să se conformeze şi unui principiu de „adecvare economică”; trebuie ca „beneficiul” şi „consumul” presupuse de această activitate să fie convenabil reglementate: în cantitate

        (multă risipă pentru puţină plăcere nu e bine) şi ca destinaţie (nu trebuie cheltuit inutil cu cei sau cele care nu se află în poziţia de a restitui, de acompensa, sui de a se face, la rândul lor, utili). Acest principiu face ca visarea unor raporturi sexuale cu sclavi să fie semn bun: obţii un profit de pe urma bunurilor tale; cei pe care i-ai cumpărat pentru beneficiul muncii lor îţi oferă, în plus, şi avantajul plăcerii. Acelaşi lucru conferă semnificaţiile lor multiple şi viselor în care un tată are relaţii cu fiica sa: după cum aceasta e măritată sau nu, tatăl e văduv sau nu, ginerele este mai înstărit sau mai sărac decât socrul, visul va semnifica fie o cheltuială pentru zestre, fie un ajutor primit de la fiică, fie obligaţia de a o întreţine după divorţ.

        Putem rezuma afirmând că firul conducător al interpretării Iui

        Artemidor referitor la valoarea de prcdicţie a viselor sexuale implică descompunerea şi analiza viselor în clemente (personaje şi acte) care sunt, prin natura lor, clemente sociale; şi că indică un anume mod de a califica actele sexuale în funcţie de maniera în care subiectul visător îşi menţine, ca subiect al actului visat, poziţia sa de subiect social. Pe scena onirică, actorul sexual (întotdeauna cel ce visează şi care, practic, este întotdeauna un bărbat adult) trebuie, pentru ca visul său să fie de bun augur, să-şi păstreze rolul de actorsocial (chiar dacă se întâmplă ca actul să fie demn de blam în realitate). Să nu uităm că toate visele sexuale analizate de Artemidor sunt considerate de el ca făcând parte din categoria visului oneiros; ele spun „ceea ce va fi”: iar ceea ce „va fi „ în acest caz, şi se află „spus” în vis este poziţia celui ce visează ca subiect al activităţii – activ sau pasiv, dominant sau dominat, învingător ori învins, „deasupra” sau „dedcsupt”, câştigând sau risipind, obţinând avantaje sau cunoscând pierderi, aflându-se mtr-<~> situaţie avantajoasă sau una plină de necazuri. Visul sexual arată în mica dramaturgie a penetrării şi a pasivităţii, a plăcerii şi a risipei, modul de a fi al subiectului, aşa cum i 1-a pregătit destinul.

        Ca o confirmare a acestor teorii, am putea cita un pasaj din

        Cheia visurilor, care arată limpede relaţia între ceea ce constituie individul ca subiect activ în relaţia sexuală şi ceea cc-l situează în câmpul activităţilor sociale. Este vorba, într-o altă secţiune a cărţii, de textul consacrat semnificaţiei diferitelor părţi ale trupului în vis.

        Organul masculin – ce care este numit anagkaion (clementul „necesar”, ale cărui nevoi ne constrâng şi prin forţa căruia îi constrângem pe alţii) semnifică un întreg fascicol de relaţii şi de activităţi care stabilesc statutul individului în cetate şi în lume; figurează aici familia, avere? Activităţile oratorice, statutul, viaţa politică, libertatea şi, în final, chiar numele individului. „Membrul viril este asimilat cu părinţii, căci el reţine principiul generator; cu soţia şi iubita pentru că este potrivit cu cele ale iubirii; cu fraţii şi toate nadele de sânge deoarece condiţia iniţială a oricărei familii rezidă în membrul viril; cu forţa şi virilitatea corporale, căci tot el le este cauza; cu discursurile şi educaţia, deoarece, dintre toate lucrurile, el arc o forţă generatoare mai mare decât discursul. Membrul viril, în plus, mai este asimilat profitului şi agoniselii, deoarece este când încordat, când relaxat şi poate furniza sau secreta sămânţa

        (.). Este asimilat sărăciei, sclaviei, lanţurilor, deoarece este numit „constrângător” şi este simbolul coerciţiei. Dar este şi un simbol al respectuluiinspirat de un rang înalt: i se spune „reverenţă” şi „respect” (.). Dacă a devenit dublu, înseamnă că toate lucrurile apărute în vis se vor dubla, cu excepţia soţiei şi a amantei; în acest caz, membrul dublu aduce frustrare, căci nu te poţi servi în acelaşi timp de două membre virile. Cunosc pe cineva care, sclav fiind, a visat că avea trei falusuri: a fost eliberat şi în loc de un nume a căpătat trei, căci şi-a adăugat şi pe cele două (nume) ale eliberatorului său. Asta, însă, nu s-a întâmplat decât o singură dată: visele nu trebuie interpretate după cazurile rare, ci după cele care se produc cel mai des”1.

        Membrul viril, aşa cum se vede, apare la răscrucea tuturor acelor jocuri ale stăpânirii: stăpânire de sine, deoarece exigenţele sale riscă să ne înrobească dacă ne lăsăm dominaţi de el; superioritate asupra partenerilor sexuali, fiindcă prin el se efectuează penetrarea; privilegii şi statut, deoarece el semnifică întregcâmp al relaţiilor de rudenie şi al activităţii sociale.

        Peisajul pe care îl evocă Artcmidor în capitolele consacrate viselor sexuale este un peisaj obişnuit în Antichitate. Este uşor să regăsim în el în el moravuri şi cutume care ar putea atesta multe alte mărturii, anterioare sau contemporane. Este o lume puternic marcată de poziţia centrală a personajului masculin şi de importanţa acordată rolului viril în raporturile sexuale. Este o lume în care căsătoria este destul de valorizată pentru a fi considerată cel mai bun cadru posibil pentru plăcerile sexuale, în această lume, bărbatul căsătorit poate avea şi o amantă; poate dispune de slujitorii săi, băieţi sau fete; poate să meargă la prostituate, în sfârşit, relaţiile dintre bărbaţi par a fi subînţelese, sub rezerva, totuşi, a unor diferenţe de vârstă sau de statut.

        Mai putem remarca prezenţa a mai multor clemente de cod. Dar trebuie să recunoaştem că ele sunt în acelaşi timp puţine şi destul de imprecise: câteva mari prohibiţii, manifestate sub forma unei vii repulsii: felaţia, raporturile între femei şi în special uzurparea de către una dintre ele a rolului masculin; o definiţie foarte restrictivă a incestului, conceput în esenţă ca un raport între părinţi şi copii; o referire la o formă canonică şi naturală a actului sexual. Dar nu există în textul lui Artcmidor nimic care să se refere la o grilă permanentă şi completă a clasificărilor între actele permise şi cele interzise; nimic care să traseze cu precizie între ce este natural şi ce e „împotriva naturii”o linie clară şi definitivă. Şi, mai ales, se pare

        Ibid., 1,45.

        Că nu există aici acele elemente de cod care joacă rolul cel mai important pentru determinarea „calităţii” – cel puţin în vis şi în funcţia sa de prcdicţie – a unui act sexual.

        În schimb, se poate percepe, prin însuşi demersul interpretării, o altă manieră de a privi actele sexuale şi alte principii de apreciere: nu pornind de la actul considerat în forma sa mai mult sau mai puţin normală, ci pornind de la actor, de la modul său de a fi, de la situaţia sa, de la relaţia cu ceilalţi şi de la poziţia pe care o ocupă faţă de ei. Problema principală pare a se referi mult mai puţin la conformitatea actelor cu o structură naturală sau la o reglementare pozitivă, şi mai mult la ceea ce s-ar putea numi „stilul de activitate” al subiectului şi relaţia pe care ele o stabileşte între activitatea sexuală şi celelalteaspecte ale existenţei sale familiale, sociale şi economice. Mişcarea analizei şi procedeele de valorizare nu merg de la act către un domeniu cum ar putea fi cel al sexualităţii, ori cel al trupului, ale căror legi divine, civile sau fireşti ar contura formele permise; ele pornesc de la subiect ca actor sexual la alte domenii ale vieţii unde îşi practică activitatea; în acest raport dintre diferitele forme de activitate se situează, nu exclusiv, dar în mod substanţial, principiile de calificare a unei conduite sexuale.

        Regăsim aici principalele caractere ale experienţei morale a aphrodisiei,aşa cum se înfăţişase ea în textele din perioada clasică. Cartea lui Artemidor, în măsura în care nu formulează o etică, dar utilizează în interpretarea viselor un mod de a percepe şi de a j udeca plăcerile sexuale care este contemporan cu el, atestă durabilitatea şi soliditatea acestei forme de experienţă.

        Dacă ne îndreptăm totuşi spre texte care au drept obiect de a medita asupra practicilor sexuale şi de a da, referitor la acest subiect, recomandări de conduită şi precepte de existenţă, putem observa un oarecare număr de modificări în comparaţie cu doctrinele de austeritate formulate de filosofia secolului al IV-lea. Rupturi, schimbări radicale, apariţia unei noi forme de experienţă a plăcerilor? Cu siguranţă, nu. Şi totuşi, unele schimbări sunt evidente: o atenţie mai vie, mai multă preocupare faţă de comportamentul sexual, o importanţă mai mare atribuită căsătoriei şi exigenteior sale şi mai puţină valoare acordată iubirii băieţilor: pe scurt, un stil mai riguros. Ne aflăm în ordinea unor evoluţii lente.

        Dar prin temele care se dezvoltă, se accentuează şi se consolidează, se poate percepe o modificare de alt tip: ea se referă la modalitatea prin care gândirea morală defineşte raportarea subiectului la activitatea sa sexuală.