Arborii-nfloriți răsună,

Cîntă cuiburile-n slavă...

Cine-i oare capelmaistrul

În orchestra din dumbravă?

Pițigoiul care-ntr-una

Dă din cap cu-atîta fală?

Ori pedantul cuc ce-și strigă

Numele fără greșeală?

Este oare cocostîrcul,

Care, tacticos la pasuri,

Calcă-nfipt pe lungi picioare,

În acest concert de glasuri?

Nu! În inimă-mi trăiește

Cela ce conduce corul...

Tainic simt cum bate tactul,

Și socot că e amorul.