Ibovnica dacă te-a amăgit,

Tu caută alta să-ți placă; -

Ori lasă mai bine orașul iubit,

Ia-ți traista în spate și pleacă.

Un lac lin, albastru, găsi-vei ușor,

Și sălcii sălbatice, triste.

Acolo-ți vei plînge îngustul tău dor,

Durerile mici, egoiste.

Ci dacă te urci la munți, cu păduri

Durerea-ți va fi mai ușoară;

Pe stîncile sure vezi numai vulturi

Și țipătul lor te-nfioară.

Acolo devii tu însuți vultur,

Renaști din senin ș-o să-ți pară

Că lumea-i a ta, cînd cauți în jur,

Și nici n-ai pierdut vro comoară!