În ciudă

de Robert Burns

Se vede sărman, ocolit cu dispreț

Și fruntea și-o-nclină — în ciudă?

Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț,

Și-aceasta doar numai în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,

În ciuda atâtor mizerii ce sânt,

Nimic nu e rangul decât un cuvânt,

Și omul e aur — în ciudă!

Cu pâine și sare, cu coji de mălai

Trăim anevoie — în ciudă!

Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai,

Dar om este omul — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,

În ciuda averii și-a tuturor chiar,

Tot omul cel vrednic e mărgăritar,

Oricât de sărac e — în ciudă!

Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier,

Și țanțos ce umblă — în ciudă!

Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer,

El tot e-un netrebnic — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,

În ciuda podoabei ce-o poartă la piept,

Un om fără zgardă, un om înțelept

Se uită și râde — în ciudă!

Un rege îl poate-ncărca din prisos

Cu nume și-onoruri — în ciudă!

Dar vrednic să facă din om ticălos

Nu poate nici dânsul — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă!

Oricât e de sus și oricât de semeț,

Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț

Ca mintea și cinstea — în ciudă!

De-aceea rugați-vă Domnului sfânt,

Să lupte tot omul — în ciudă!

Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt

Pe lumea aceasta — în ciudă!

În ciudă și numai în ciudă,

Veni-va ea vremea înscrisă pe steag.

Când om către om să-și întindă cu drag

O mână de frate — în ciudă!

Share on Twitter Share on Facebook