Pe nouri luna strălucește,

O uriașă portocală,

Aruncă peste marea sură

Dungi sclipitoare de beteală.

Pe maluri rătăcesc și-s singur,

Se sparg la maluri albe valuri,

Și parcă șoapte dulci mă cheamă

Din valuri ce se sparg la maluri.

Ah, noaptea e atît de lungă

Și inima-mi de dor se-mbată...

Veniți, jucați, frumoase nimfe,

Cîntați în horă fermecată!...

Aș vrea s-adorm la sînul vostru,

Al vostru sînt cu trup și suflet...

Cîntați să mor, zdrobindu-mi dulce

Din suflet ultimul răsuflet!