Trei feciori

de Sándor Petőfi

Și a zis bătrînul tată

Fiului celui mai mare,

Care-și înșălase calul

Și sta gata de plecare:

— Scoate șeaua, lasă murgul,

Nu pleca acum, copile…

Pe bătrînul tău părinte

Vrei tu să-l omori cu zile?

Însă fiul îi răspunse:

— Tată, vreau să plec în lume,

În războaie sîngeroase

Să-mi cîștig un mare nume!

Și sărind pe murgul sprinten,

Cu picioarele în scări,

A plecat peste hotare

Și-a pierit în negre zări.

S-a întors acasă murgul,

Singur stă în fața porții;

Nechezînd prelung, aduce

Vestea-ngrozitoare-a morții.

Unde și-a lăsat stăpînul?

Grea urgie l-a ajuns:

A căzut în bătălie

De o lancie străpuns.

Și a zis bătrînul tată

Celuilalt mai mic fecior,

Care-și înșălase calul

Și-aștepta nerăbdător:

— Scoate șeaua, lasă murgul,

Nu pleca acum, copile…

Pe bătrînul tău părinte

Vrei tu să-l omori cu zile?

Dar feciorul îi răspunse:

— Tată, trebuie să plec,

Vreau să strîng comori și-n urmă

Fără grije să petrec.

Și sărind pe murgul sprinten,

Cu picioarele în scări,

A plecat peste hotare,

Dispărînd în negre zări.

S-a întors acasă murgul,

Singur stă în fața porții;

Nechezînd prelung, aduce

Vestea-ngrozitoare-a morții.

Unde și-a lăsat stăpînul?

L-a ajuns o grea urgie:

Cu tîlhari pe drumul mare

El a prins tovărășie.

Într-o noapte, cu tîlharii

Sta în inima pădurii

Și-mpărțea comori furate…

L-au înconjurat pandurii,

Prins, l-au pus să putrezească

într-o umedă-nchisoare,

Și apoi, ca să-l usuce,

Sus, într-o spînzurătoare.

Către fiul cel din urmă

Bietul tată se îndreaptă:

— Du-te-acum, și tu, în lume,

Ea te cheamă, te așteaptă.

Du-te de-ți cîștigă nume

Și comori… o, pleacă iute…

Pe bătrînul tău părinte

Lasă-l morții singur… du-te!

Dar feciorul îi răspunse:

— Tată, eu rămîn cu tine,

Glorie, comori de-a pururi

Nu m-ademenesc pe mine.

Nici gîndirea mea nu zboară

Dincolo de sat, departe.

Tată, eu rămîn cu tine,

Numai moartea ne desparte.

Și-a ținut făgăduința,

Și-a rămas acasă-n sat,

Fără glorie și-avere

A trăit îndestulat…

Doarme-n cimitir alături

Cu iubitul său părinte,

Și cea mai frumoasă floare

Le-nflorește pe morminte.

Share on Twitter Share on Facebook