Centralizarea politică în Spania

În acelaşi timp, Peninsula Iberică mergea şi ea pe drumul unificării şi centralizării politice. De un secol lupta de recucerire a Peninsulei din mâinile arabilor - Reconquista - stagna, iar autonomiile provinciale şi anarhia produsă de foştii combatanţi rămaşi fără ocupaţie generau revolte endemice în cele două mari regate ce-şi împărţeau Spania, Castilia şi Aragon. Abia la 1469 moştenitorii acestor tronuri, Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon, se căsătoriră la Valladolid; ceea ce nu antrenă imediat şi unificarea Spaniei, căci Isabela este aprig contestată de partidul nobiliar pro-portughez. Când în 1475 se proclamă regină, războiul, finanţat de lusitani, izbucneşte atât în interiorul, cât şi la graniţele Castiliei şi doar intervenţia lui Ferdinand îi salvează tronul; dar prin Convenţia de la Segovia Isabela este obligată să accepte egalitatea şi reciprocitatea unirii cu Aragonul, în ciuda superiorităţii teritoriale şi economice a castilienilor. Compromisul se dovedi însă durabil, graţie atât excelentei colaborări între cei doi suverani cât şi captării nobilimii în administraţia statului.

Într-un singur an, 1492 se va scrie întreg destinul puterii spaniole. La 2 ianuarie emirul Granadei predă oraşul spaniolilor, după 10 ani de lupte; astfel, întreaga Peninsulă Iberică aparţine creştinătăţii. Pe 31 martie, Regii Catolici – cum au fost numiţi de papă pentru credinţa lor - decretează expulzarea evreilor ce refuză să se convertească în decurs de 4 luni. Gestul – târziu în raport cu celelalte regate occidentale (Anglia îi expulzase în 1290 Franţa în 1394) – a urmărit depăşirea condiţiei de ţară marginală, chiar eretică, la graniţele creştinătăţii, rezultat al toleranţei religioase din perioada Reconquistei. Însuşi Erasmus, invitat în Spania pe la 1500 refuză să vină în acest regat excentric, supus aculturaţiei arabe şi iudaice. Pentru a se debarasa de această reputaţie, Regii Catolici au introdus după lungi ezitări Inchiziţia, expulzarea evreilor devenind astfel un gest inevitabil. Mult mai târziu, Ferdinand se justifica pentru acest gest: Ne era imposibil să acţionăm altfel. Ni s-au spus atât de multe lucruri despre evreii din Andaluzia încât chiar dacă era vorba de propriul nostru fiu nu am fi putut împiedica ce s-a întâmplat.

Însă cel mai important eveniment, aproape neluat în seamă de contemporani, avea loc la 17 aprilie, când Regii Catolici semnară „Capitulaţile de la Santa Fe”, aprobând proiectul expediţiei spre Indii a lui Cristofor Columb.