Un comit când să arată,

Între stele sus pe cer.

De lumina razei sale,

Cele lalte stele pier.

Ține sciptrul fericirii,

Și arată luminat,

Cumcă este nu-s din fire,

Spre un semn prea minunat.

Și cu cât să zăbovește,

Razele lui să întind,

Și d-a Soarelui lumină,

Nici de cum nu să cuprind.

Pâna când să împlinește

Semnul ce a arătat,

Și apoi fară-ndoială

Vezi comitul întrupat.

Dobândește altă fire

Și să face un trup viu,

Căruia după drepatate

Am pornire rob să-i fiu;

Și să mă închin la dânsul

Că are un dar firesc,

Am tămădui durerea

De carea mă prigoresc.

Are și altă putere

Trăgând chiar ca un magnit,

Și preface or ce jale

Au nu-i suflet mâhnit.

Apoi la așa putere care face un mort viu

Oare?

Nu mi să cuvine;

A hotărî rob să-i fiu,

Ah! Comit, comit!