CONVERTIREA PAPEI

(de ROBERT BROWNING)

Dakar, 6 aprilie.

Nici un autograf inedit, dintre cele pe care le am astăzi din colecţia Everett, nu-mi trezeşte dorinţa de a-l reciti atât de des ca un mic poem al lui Robert Browning. Browning nu este atât de celebru ca Cervantes sau Goethe (în safe-ul meu am ş'i manuscrise ale acestor doi scriitori), dar mă simt mai apropiat de el decât de ei.

Este vorba de un soliloc imaginar, una dintre cele mai fericite născociri ale poetului; mă mir că nu l-a publicat niciodată. Titlul său este aparte: Convertirea Papei. O poveste originală, aş zice.

Cel care vorbeşte este unicul fiu al şefului unei secte de eretici, necunoscut, născut în Boemia în evul mediu, pe care Browning îl numeşte Jan Krepuz. Krepuz, pronunţând în public nişte vorbe de hulire asupra Mântuirii, a fost prins de Inchiziţie, torturat şi în final ars de viu într-o piaţă publică din Praga.

Fiul său, tânărul Aurelian, a fost ascuns în Germania de nişte rude îndepărtate; dar el n-a putut să uite niciodată flăcările în care a ars de viu tatăl său. De-abia ajuns adult şi liber, s-a hotărât să se răzbune pe Biserica de la Roma – într-un fel cu totul deosebit la care nimeni nu se gândise până atunci.

Sub un nume de împrumut ajunse la o mănăstire din Milano şi ceru să fie acceptat ca frate laic. Supunerea şi blândeţea i-au adus recompensa dorită: a fost primit ca novice. Zelul său pentru viaţa monahală şi pentru sfânta religie păru atât de sincer, de arzător încât numai după trei ani fu hirotonisit preot. Apoi a fost trimis să propovăduiască adevărul religiei catolice în ţările necredincioşilor şi ale ereticilor, unde cuvântul şi exemplul său reuşiră să convertească oraşe întregi. A fost condamnat la închisoare de către duşmanii adevăratei credinţe, dar a reuşit să scape din mâinile lor, ajutat de un înger – cel puţin aşa se spunea.