MASCULINISMUL.

Londra, 18 septembrie.

Nu am obiceiul să ascult oratori neortodocşi şi nonconformişti care zilnic, în virtutea libertăţii cuvântului, zbiară şi ţin discursuri în Hyde Park. Azi totuşi, traversând parcul, m-am oprit, nu ştiu de ce, în faţa unei estrade pe care se vedea un afiş scris cu litere mari, negre: Masculinismul. Oratorul, un om lung cât o zi de post, între două vârste, cu părul roşcat şi zbârlit, cu doi ochi negri de vizionar, nu-si începuse încă discursul din lipsă de ascultători: abia doi sau trei, toţi în vârstă. Am aşteptat şi eu revelaţia promisă; peste câteva minute omul cu părul roşcat s-a hotărât să vorbească.

— Vă anunţ, a zis el, noua doctrină morală, politică, socială care va transforma viaţa lumii. Vă anunţ revoluţia Masculinismului.

În capitala în care ne găsim, cu mulţi ani în urmă femeile s-au revoltat cu furie împotriva privilegiilor bărbaţilor şi, având în frunte pe Miss Pankhurst, au fondat Feminismul. Astăzi, după cincizeci de ani de lupte şi polemici, Feminismul a triumfat. Femeile au toate drepturile civile şi politice. Sunt femei în Parlament şi în Guvern, femei ambasadoare şi femei în armată. Femeile au invadat administraţia publică şi privată, şcolile şi uzinele. Foarte bine!

Noi, masculiniştii, nu suntem împotriva victoriilor continui şi crescânde ale feminismului. Masculinismul nu se opune Feminismului: deloc! Scopul său declarat.

— Şi logic – este să ia cunoştiinţă de cuceririle Feminismului; şi mai mult, să le dezvolte, să le răspândească, să le facă universale.

Ascultaţi-mă, domnilor, urmăriţi-mă atent. Femeile, în naivitatea lor de gospodine şi de provinciale, îşi imaginau că privilegiul de a guverna popoare, un privilegiu rezervat bărbaţilor până de curând, era o onoare, o bucurie, o satisfacţie. Rivalele noastre se înşelau amarnic. Politica este o artă grosolană şi înşelătoare, bazată pe compromis şi minciună, pe ipocrizie şi cinism. Politica este anevoioasă, murdară şi periculoasă. Masculiniştii propun ca puterea să treacă în întregime în mâna femeilor, pentru că, prin natura lor, sunt mai şirete, mai mincinoase şi mai lunecoase. Câteva femei deputaţi sau miniştri nu sunt deajuns: toate parlamentele, toate guvernele trebuie să fie compuse din femei. Ele vorbesc mai uşor decât noi, sunt mai practice, josnicia le impresionează mai puţin: politica li se potriveşte femeilor, îndeosebi lor. In faţa spectacolului lumii de azi, nu e de temut ca problemele publice să se înrăutăţească.

— Este evident că e imposibil, în ipoteza cea mai nefericită, popoarele vor fi duse spre mizerie şi spre moarte, cum se întâmplă şi acum; nimic nu se va schimba. Ceea ce în schimb se va schimba şi numai în bine, va fi soarta bărbaţilor care se vor putea, în sfârşit, consacra unor activităţi mai nobile.

Ascultaţi-mă, voi cetăţeni-bărbaţi. Masculinismul îşi propune să vă scutească de activităţile cele mai dure şi mai ingrate. Până acum femeile au intrat în învăţământ, dar şi acolo sunt încă în minoritate. Instruirea copiilor şi adolescenţilor – ca să spunem adevărul.

— Este foarte plicticoasă şi obositoare. Scopul elevilor este peste tot acelaşi: să înveţe puţin şi să-si păcălească profesorii. Sigurii elevi care învaţă cu adevărat ceva sunt cei care studiază din proprie iniţiativă, de plăcere. De ce atunci să nu încredinţăm femeilor întreg învăţământul primar şi liceal? Femeile au mai multă răbdare, mai multă îndemânare, o mai mare putere de seducţie; se poate paria că elevii vor avea de profitat mai mult decât cu profesori bărbaţi: aceştia, absolviţi de grija şcolilor, vor putea în sfârşit să studieze cu seriozitate pentru ei înşişi.

Se poate spune acelaşi lucru pentru orice fel de activitate. După Scriptură, munca a fost dată omului ca o pedeapsă. Dar dacă, după aceeaşi Scriptură, prima şi adevărata vinovată a fost femeia, în persoana Evei, drept este ca şi pedeapsa să fie îndurată de ea şi numai de ea.

Mă veţi întreba, prieteni ascultători, ce vor face bărbaţii în ziua în care revendicările sfinte şi legitime ale Masculinismului vor fi obţinute? Răspunsul nu e greu de găsit: eliberaţi de corvezile şi plictiselile guvernării şi a celorlalte, ne vom putea bucura în linişte de minunata frumuseţe a lumii. Scăpând de obligaţia de a acţiona, ceea ce este întotdeauna obositor şi primejdios, ne vom putea abandona împreună plăcerilor contemplaţiei. Cele mai elevate activităţi ale spiritului, azi apanajul unui număr mic de oameni, pentru că majoritatea trebuie să facă faţă îndatoririlor vulgare ale vieţii zilnice, vor fi la îndemâna tuturor bărbaţilor. Poezia, pictura, sculptura, cercetarea ştiinţifică şi speculaţia metafizică vor fi unicele lor ocupaţii. Omenirea va fi împărţită în două mari categorii, după sex: una care se va consacra politicii, comerţului, producţiei materiale, învăţământului şi administraţiei publice» şi cealaltă -a noastră, a bărbaţilor – care se va putea dedica în întregime artelor, gândirii, descoperirii adevărului şi frumosului, de fapt tuturor acelor activităţi care fac existenţa agreabilă şi de invidiat. Cred că programul Masculinismului, pe care eu vi l-am expus pe scurt, ar trebui să capete sprijinul tuturor bărbaţilor, pentru că el ne-ar scăpa de toate obligaţiile practice, nedemne de superioritatea noastră spirituală.

Şi nu vom avea remuşcări, deoarece chiar femeile au fost primele care au dorit cu ardoare să preia ceea ce bărbaţii, sacrificându-se, se resemnaseră să facă. Nu vom face decât să acceptăm consecinţele extreme ale revoltei lor. Masculinismul nu este o replică a Feminismului, ci chiar împlinirea acestuia din urmă, pentru fericirea noastră şi pentru adevărata dreptate.

Între timp, ascultătorii deveniseră o mică mulţime; mulţi din ei aplaudau cu entuziasm. Vorbitorul cu păr roşcat şi ochi negri, îşi ştergea faţa transpirată şi surâdea cu satisfacţie. Iar eu, am luat-o cu paşi mari spre Savoy, părăsind Hyde Park.