OMENIREA DE MARMURĂ.

Carrara, 19 mai.

Ce fericită zi, veselă şi memorabilă! Debut şi promisiune a împlinirii visului meu alb!

De foarte mulţi ani visam, cu ochii deschişi sau închişi, la acest proiect gigantic. Credeam că el va rămâne pentru totdeauna fructul zadarnic al imaginaţiei mele şi al delirului meu zilnic. Dar astăzi totul este gata pentru a-l transpune în piatră compactă. Pentru asta vor fi necesare câteva milioane de dolari şi cinci ani de muncă, dar voi putea vedea, în fine, ceea ce niciunul din semenii mei nu a îndrăznit să-si imagineze.

Iată visul meu: un cub de marmură albă, cu latura de 33 de metri. Pe cele patru feţe laterale ale acestui cub va fi sculptată, în basoreliefuri paralele şi suprapuse, istoria neamului omenesc. Pe prima faţă, originile civilizaţiilor, destinele marilor imperii din Africa şi din Asia. Pe cea de a doua, faptele eroice din istoria Greciei şi a Romei, de la Egeeni şi Etrusci până la invaziile barbarilor. Pe cea de a treia faţă, protagoniştii spirituali şi împărăteştii actori ai epopeii divine şi umane a acelui ev-mediu „enorme et deticaf. În fine, pe cea de a patra faţă, tragica şi miraculoasa aventură a timpurilor moderne, de la caravela lui Cristofor Columb până la bomba de la Hiroşima.

În mijlocul plăcii superioare a acestui cub, pe un piedestal ornamentat cu fiare sălbatice şi flori, două statui imense: Adam în toată frumuseţea sa originală, puternic şi viril şi Eva în carnala şi spirituala sa splendoare maternă. Capetele celor doi părinţi ai omenirii vor depăşi cu cel puţin cincizeci de metri pe cele ale urmaşilor lor.

Opera concepută de mine este titanică; ea nu poate fi executată decât în Italia, mai precis pe aceste tărâmuri dominate de Alpii Apuani, unde Michel-Angelo, vicar provizoriu al Creatorului, mergea să caute trupurile giganţilor săi.

Am recrutat doisprezece sculptori excelenţi, cei mai celebri şi cei mai curajoşi din câţi sunt astăzi în Italiă; pentru a putea termina la termenul stabilit basoreliefurile ce le-au fost comandate, fiecare dintre ei va avea sub ordinele sale câte zece lucrători cu experienţă şi experţi care să taie în marmură scenele acestei epopei, acestei tragedii a omenirii.

Deja aproape toate blocurile au fost scoase din cariere şi multe dintre ele au ajuns pe şantiere sau în ateliere, contractele cu cei doisprezece artişti sunt deja semnate, unii dintre ei mi-au putut deja arăta primele modele în argilă ale vastelor scene concepute de ei. Sute de oameni, mineri, muncitori şi sculptori vor lucra timp de cinci ani buni pentru a ridica, pe fondul albastru al mării Toscane, acest fabulos monument dedicat muncii şi gloriei omului. Las aici, să mă reprezinte şi să supravegheze această imensă operă, un poet de mare profunzime sufletească şi un arhitect de mare onestitate.

În cinci ani, dacă Dumnezeu mă va ajuta să trăiesc până atunci, voi putea, în fine, contempla, în enorma sa masă albă, visul care mă urmăreşte devenit piatră şi frumuseţe. Mi se pare deja că zăresc, în această primă zi, imensa formă geometrică a giganticului zar sculptat, îl zăresc ridicându-se undeva foarte sus în lumina dulce a cerului Italiei, sub soarele arzător al verii, între respiraţia mării şi maiestatea munţilor. Acest formidabil donjon, ornamentat cu trupuri de dimensiuni supraomeneşti, va aminti timp de mii de ani dacă până atunci pământul nu se va transforma în pulbere – istoria glorioasă şi ticăloasă a speciei noastre temerare şi disperate.