VIZITĂ LA SALVADOR DALI

(sau: DESPRE GENIU)

Barcelona, 26 iunie.

Am fost să văd o expoziţie a lui Salvador Dali, sperând ca acolo să-l pot întâlni pe celebrul pictor catalan. Era într-adevăr acolo, în capătul ultimei săli, cu lungile sale mustăţi în furculiţă, de o parte şi de alta a gurii, ca cele ale mandarinilor manciurieni, în mijlocul unui cerc de tineri imbecili şi de bătrâne doamne vopsite şi revopsite. Era, se spune, auditoriul său preferat: cei care încă nu au început să trăiască şi eele care deja au încetat să trăiască. Prin secretarul expoziţiei, l-am rugat pe Dali să-mi acorde o audienţă de câteva minute. Pictorul mă privi cercetător un moment apoi îmi spuse:

— Vă cunosc, ştiu cine sunteţi. V-am citit jurnalul şi sunt mirat că aţi aşteptat atâta vreme până să mă căutaţi. Câteva vorbe schimbate cu mine v-ar fi scutit de plictiseala, ca să nu zic supliciul inutil de a asculta mii de poveşti fără miez şi lipsite de sens. Acum e prea târziu. Mergeţi şi adresaţi-vă imbecililor cu eşapamentul mereu deschis şi papagalilor dumneavoastră.

Am încercat să mă scuz cum am putut mai bine, dar Dali rămase necruţător; mustăţile îi tremurau de gâfâiala unei furii greu stăpânite.

— Plecaţi, plecaţi, Mr. Gog. Nu sunt omul pe care îl căutaţi. Nu aţi putea înţelege nici măcar un singur gând al meu. D-voastră vă plac oamenii originali, dar eu mă aflu deasupra originalităţii: eu reprezint noul în eternitate. D-voastră căutaţi oameni inteligenţi: eu sunt deasupra inteligenţei, pentru că eu sunt geniul absolut, geniul tout court. Refuz să vorbesc unor fiinţe ca d-voastră care se bălăcesc în banalitate. Lucrul meu este prea important ca să-mi pot permite să pierd chiar şi numai un minut pentru a repara această pendulă stricată care este mintea d-voastră.

— Dar, domnule Dali…

— Aţi vrea să ştiţi ce sunt pe cale să fac? E prea complicat pentru d-voastră. Sunt pornit să transform, exprimând-o în alte forme şi alte noi simboluri, întreaga realitate umană şi divină. Sunt pe cale de a răsturna lumea cunoscută, revelându-i cealaltă parte – reversul; căci adevărul este ca luna care nu ne arată decât una din feţele sale. Numai geniul meu este capabil să impună o a doua viziune a universului, mai autentică. Dumnezeu a lăsat creaţia pe jumătate terminată: lui Salvador Dali îi revine sarcina de a o termina. Pentru asta sunt obligat să-l refac pe Dumnezeu – vreau să spun ideea eronată şi josnică pe care oamenii şi-au făcut-o despre Dumnezeu. Dali nu este un artist ca cei de până acum, ci un creator care trebuie să deschidă calea celei de a doua ere din istoria umanităţii, înainte de Dali şi după Dali. Dali este ultimul mântuitor iar pictura lui reprezintă evanghelia sa. Cum aţi putea dori să pierd un singur minut cu d-voastră? Plecaţi, sau de nu, voi pune îngerul meu păzitor să vă gonească!

Într-adevăr, mă săturasem. Cunoşteam acum persoana lui Dali şi mania sa. Mi-a spus chiar mai mult decât aş fi dorit să aflu. Am ieşit din expoziţie fără a-l mai saluta şi am intrat imediat într-o cafenea din Rambla unde am savurat pe îndelete o oranjadă rece.