Gheorghe Popa – Lisseanu — Originea secuilor şi secuizarea românilor — ANEXA NR. 4 Biserici dispărute şi dărmate din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei

ANEXA NR. 4 Biserici dispărute şi dărmate din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei

I. Protopopiatul Sfântu Gheorghe

Biserici dispărute 1. Băţanii Mici- capela ortodoxă ridicată în 1926, exista încă în 1970. 2. Bodoc- la biserica ortodoxă din localitate, în 1699, slujea “ popa Kosztin”, iar în 1733, “popa George”.Nu se cunoaşte soarta ulterioară a acestei biserici Boroşneul Mic- biserica de lemn “foarte mică şi sărăcăcioasă” ( avea casă parohială şi preot), a fost mutată în cătunul Valea Mare, împreună cu majoritatea credincioşilor. În Boroşneu Mic nu s-a mai ridicat altă biserică ortodoxă. Chilieni- vechea biserică ortodoxă este menţionată şi în documente din sec. XIX. Coşeni- despre fosta biserică greco- catolică, aminteşte vechiul clopot cu inscripţie în limba maghiară, aflat până nu de mult în clopotniţa din cimitirul satului, împreună cu celălalt clopot donat în perioada interbelică, de Şcoala Normală din Brăila. Dalnic- biserica ortodoxă cu hramul “Sf. Gheorghe” este menţionată în documente în anul 1792 .Ghidfalău- biserica ortodoxă menţionată în documente în1733 (preot Moise Boieru) şi în1762, la sfîrşitul sec. XVIII a devenit greco-catolică. În 1872, “ un vânt puternic a distrus complect biserica românilor”. De atunci nu s-a mai ridicat altă biserică românească. Icafalău - la biserica “Sf. Ioan”, în1794, slujea “popa Gheorghe”. Ilieni - la biserica ortodoxă din localitate, în anul 1733, slujea “popa Ştefan”. După trecerea la uniaţie, în 1882, credincioşii greco-catolici au ridicat biserica de lemn cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”, locaş care a existat până în perioada interbelică. Lemnia - la biserica ortodoxă din localitate, în anul 1733, slujea preotul Dragomir. După trecerea la uniaţie, în 1856, credincioşii greco-catolici au construit o nouă biserică pe locul celei vechi. O furtună din anul 1956 a distrus sfîntul locaş, rămas din 1940 fără preot şi credincioşi. Leţ- biserica ortodoxă la care în 1733 slujea “popa neunit Ionaşcu”, este amintită şi la începutul sec. al XIX-lea. Măgheruş- biserica ortodoxă a fost ctitorită în 1786 de negustorul braşovean George Radu Leca. Moacşa- biserica ortodoxă din sat, rămasă fără credincioşi datorită vitregiilor vremii, s-a dărmat în jurul anului 1870. Micloşoara- altarul semicircular cu cornişă poligonală, provenit de la o veche biserică românească- aşa cum afirmă unii cercetători- este înglobat în biserica romano-catolică Olteni - despre fosta biserică românească vorbeşte o scisoare a preotului Boier din Olteni din 1813 adresată preotului ortodox Streja din Glăjăria Malnaşului (Micfalău) Sânzâieni- fosta biserică ortodoxă este menţionată în anii 1733 ( când slujea “popa Andrei”), 1750 şi 1762. Din păcate, şi în acest caz, în anul 1772 “un vânt puternic a distrus complect biserica românilor”. Datorită scăderii numărului credincioşilor ortodocşi, nu s-a mai ridicat altă biserică. Turia- biserica ortodoxă este atestată de documente la 1750 şi 1781 (când avea ca preot interimar pe Bucur Stoicovici). În anul 1811, credincioşii români , împreună cu biserica lor, au trecut la greco-catolici. Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” zidită în 1877, în anul 1960, a fost doborâtă de o furtună mare.La fel ca şi credincioşii de odinioară, deznaţionalizaţi şi trecuţi la romano- catolici, clopotul fostului lăcaş de cult românesc, aparţine azi bisericii catolice din sat. Valea Crişului- în anul 1750, este consemnat în documente preotul român din Valea Crişului, iar în 1762, biserica ortodoxă. După trecerea la uniaţie, în 1795, “popa Bucur” este transferat la parohia din Lemnia. De atunci nu se mai ştie nimic de soartabisericii. Zoltan- despre fosta biserică ortodoxă, mărturiseşte un înscris de pe oCazanie, din 1752.