II. Protopopiatul Ortodox Miercurea-Ciuc
-
- Biserici dispărute
-
-
-
- Aldea – biserica de lemn construită în 1727 dispare “copleşită de vremi” în 1787. În acelaşi an s-a ridicat o altă biserică din lemn, cu hramul “Sf. Nicolae”, dispărută ulterior.
- Atia- unii autori sunt de părere că a fost o biserică românească dispărută la finele sec alXVII-lea
- Atid- în sec. al XVIII-lea, românilor din Atid “li s-a luat biserica şi li s-a interzis să clădească una nouă; ei au trecut în mare parte la romano-catolici, iar restul la unitarieni şi calvini.
- Comăneşti,com. Mărtiniş- În Cartea Funciară a localităţii, la nr. 2o8 şi 343, înainte de 1918, era întabulat pământul, pădurea şi păşunea “Bisericii greco-catolice din Comăneşti
- Corund- în deceniul trei al sec. XX, documentele consemnau faptul că biserica românească de la Corund era total ruinată.
- Cozmeni- biserica "Sf. Simion Stâlpnicul" ridicată în 1875 (foarte probabil renovată la acea dată, nu mai exista în 1932)
- Cuşmed, com. Atid- în sec. al XIX-lea, “din lipsă de preot şi în urma dărmării bisericii româneşti, credincioşii ortodocşi au fost atraşi la calvinism”.
- Goagiu – documentele ecleziastice româneşti menţionează existenţa unei biserici ortodoxe în secolul al XVIII-lea.
- Ghiduţ – printr-o circulară a episcopului Alba-Iuliei din august 1918, cei 79 de credincioşi greco-catolici, împreună cu biserica lor, au fost trecuţi la trecuţi la catolicism.
- Lunca de Sus – biserica de lemn din 1800 a “cedat” locul celei din piatră, azi dispărută.
- Mădăraş – în 1787 s-a construit o biserică nouă, însă pe cărţile bisericeşti proprii erau însemnări din 1692.
- Mătişeni- În anul 1752, "popa Mihai din Mătişeni a pus zălog pe un exemplar din Îndreptarea legii în Rusul Bârgăului cu o jură pentru 10 florini".
- Nicoleşti– biserica de lemn refăcută în anul 1846, a fost devastată în 1943-1944, apoi a fost părăsită şi a dispărut în timp.
- Porumbenii Mici – conscripţia din 1733 menţionează aici existenţa unei biserici fără preot, cuprinsă în “districtul Cichindealului.”
- Plăieşi de Sus - conscripţia din 1760 confirmă existenţa bisericii. Biserica de demult a fost de lemn, urmată de cea de zid, ale cărei ruine se mai vedeau cu cîteva decenii în urmă.
- Şoimuşu Mare – despre fosta biserică ortodoxă stă mărturie însemnarea de pe Apostolul tipărit la Blaj: “Eu, popa Vasile de la Şoimuşu, au dresu această carte la 1795 .”
- Şoimuşu Mic În 1935, se mai vedeau ruinele unei vechi capele ortodoxe, numită de localnici “Olahkapolna”.
-
-
18. Tomeşti – ruinele bisericii de zid, distrusă de tătari în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, dăinuie şi astăzi pe dâmbul rămas în afara satului, în cimitir, unde majoritatrea numelor de pe cruci sunt ale unor români maghiarizaţi.
