DOVEZI SCOASE DIN ANALIZA SÂNGELUI

Cercetările făcute în timpul din urmă asupra originii etnice a populaţiilor din Sud-Estul Transilvaniei, pe baza compoziţiei serologice a sângelui, cercetări iniţiate mai înainte de doctorul G. Popovici şi continuate apoi, mai ales, de doctorul Râmneanţu, au dus la rezultate de o însemnătate extraordinară şi au ajuns la aceleaşi concluzii la care ajunseseră şi studiile noastre asupra secuilor.

Cercetările făcute în vremea din urmă au pornit mai ales din îndemnul profesorului Iuliu Moldovan, de la Cluj, preşedintele Astrei, care, în adunarea generală ţinută în 1934 la Tg. Mureş a spus: „Suntem la marginea secuimei, mormântul atâtor conştiinţe româneşti unde, într-o conştientă acţiune de desnaţionalizare, duşmanii noştri şi-au creat o fortăreaţă pentru atacarea drepturilor noastre asupra acestui pământ.”

Bun cunoscător în ale biologiei, profesorul Iuliu Moldovan şi-a dat seama că, faţă de complicata problemă a originei secuilor, analiza de sânge poate să fie de o reală importanţă în determinarea originii etnice a secuilor şi una din cele mai sigure dovezi în această însemnată chestiune, iar studiile minuţioase ce s-au făcut în urmă, la impulsul său, de către doctorii P. Râmneanţu şi P. David, au dus la constatarea obârşiei româneşti a secuilor ^ . (n.e. 25)

Aşa numita reacţie de isohemaglutinare s-a făcut la un număr neobişnuit de mare de persoane. A fost analizat sângele la 20.092 de inşi (5.086 români, 13.748 secui, 708 germani, 443 ţigani, 107 evrei şi la alţi câţiva inşi de alte naţionalităţi). Şi anume au fost cercetaţi:

1. Din judeţul Ciuc 3.705 inşi, din comunele Voşlabeni, Lăzarea, Siculeni, Gherciu, şi Sânsimon (574 români, 3.026 secui, restul de alte naţionalităţi).

2. Din judeţul Mureş 3.090 de inşi, din comunele Săbed, Panet, Subcetate, Magherani, Idecuil de Jos şi cel de Sus, Deleni, Mercurea Niraj şi Cozma (1.240 de români, 1.444 de secui, 292 de germani din comuna săsească Ideciu).

3. Din judeţul Odorheiu 5.774 de inşi, din comunele Feleag, Filiaşi, Lupeni, Corund, Jimbor – altădată comună săsească, azi secuizată – Mereşti, Ocland, Lueta, Zetea, Cuşmed şi Siclod (516 români, 5.074 secui, restul de alte naţionalităţi).

4. Din judeţul Trei Scaune, 5.866 de inşi din comunele Arcuş, Haghig, Aita Mare şi Dalnic – aceste trei din urmă altă dată comune săseşti- Reci, Breţcu, Estelnic, Turia, Brateş, Micfalău şi Zagon (1.527 români, 4.187 secui, restul de alte naţionalităţi).

Cercetările celor doi doctori învăţaţi au dus la unele încheieri pe care le rezumăm în cele următoare:

În Transilvania, în afară de români, avem ca populaţii mai mult sau mai puţin compacte, pe unguri, pe secui şi pe saşi, iar în Banat pe şvabi.

Saşii din Ardeal şi şvabii din Banat au aceeaşi structură sangvină ca şi fraţii lor din Germania, de unde au venit, deşi s-au despărţit unii de alţii de mai multe veacuri. Saşii au un indice sangvin mai ridicat 4,098, ca şi al nemţilor din Germania.

Ungurii reprezintă aceeaşi proporţie din fiecare grupă sangvină, ca şi trunchiul neamului lor, din care s-au desfăcut. În general indicele lor biologic este mai scăzut decât al românilor.

La români media indicelui sangvin este între 2,20 şi 2,00. În temeiul acestui indice sangvin s-a ajuns la constatarea că originea etnică a românilor din sud-estul Transilvaniei este identică cu a românilor-moţi, cu a românilor din Transilvania în general şi cu a românilor din vechiul regat. Micile variaţii sunt datorate uşoarelor influenţe ce s-au exercitat asupra trunchiului daco-roman.

S-a constatat mai departe că indicele biologic, în 22 comune, astăzi secuieşti, împrăştiate în întreaga regiune, variază între 3,07 şi 1,56. Această variaţie mai mare decât la români se datoreşte în parte analizelor puţine în unele comune, influenţelor străine mai accentuate în unele regiuni şi faptului că nu toţi cei analizaţi au aceeaşi origine etnică.

Secuii din judeţul Ciuc, Odorheiu şi Trei Scaune au între ei acelaşi indice biologic, şi, neexistând diferenţe însemnate între indicii lor, s-a conchis că ei au aceeaşi origine etnică. Indicele lor de 2,11 este identic cu al românilor din sud-estul Transilvaniei şi ceva mai scăzut faţă de al românilor în general.

Măsurând matematic identitatea celor doi indici, al secuilor, bazat pe 10.600 analize şi al românilor din sud-estul Ardealului obţinut pe 3.856 de cercetări, observăm o suprapunere desăvârşită.

Această măsurare biologică şi matematică, rezultanta unui număr de analize fără precedent de mare în întreaga literatură, ne dovedeşte fără putinţă de contestare că originea etnică a locuitorilor numiţi astăzi secui este identică cu a românilor.

Ungurii din judeţul Mureş colonizaţi mai târziu au un indice biologic mai aproape de al ungurilor în general, fără însă să fie identic cu al lor. De altfel, ungurii din acest judeţ nici nu se declară ca secui. Ei nu au o origine identică cu cea a ungurilor, căci ei au absorbit multe elemente româneşti. Maghiarizarea românilor din acest judeţ nu s-a putut face complet.

Între indicele biologic al secuilor şi cel al bulgarilor sau finnilor nu este nici o asemănare.

Analiza sângelui locuitorilor din comunele Jimbor (Saşii secuizaţi din Jimbor îşi mai păstrează religia lor luterană-n.a.), Aita Mare, Dalnic şi Haghig ne face dovada că Saşii din acele localităţi au fost secuizaţi în întregime.

Uşoara influenţă uralo-altaică în compoziţia sangvină a românilor secuizaţi ne face dovada, din punct de vedere demografic, că secuii au venit în Transilvania într-un foarte mic număr şi că, în cele mai multe localităţi, au venit probabil numai bărbaţi, care, de la primele generaţii, au fost absorbiţi în masa românilor care le-au dat sângele, în schimbul limbii maghiare.

Doctorii Râmneanţu şi David, ale căror concluzii le-am rezumat mai sus socotesc că secuizarea românilor – secuizare pentru care noi am adus dovezi pentru ultimele două secole – s-ar fi făcut chiar de la început, deodată cu colonizarea ungurească din veacul al XII-lea şi al XIII-lea. (n.e. 26)