Însuşire pierdută

Am uitat să mai povestesc. Odinioară, în ziua în care am scris O adunare liniştită, credeam că voi ajunge povestitor. E o însuşire pe care am pierdut-o şi mă întreb dacă nu simt în mine nişte regrete amare la această „amintire”. Ia să vedem! Să mă gândesc… Nu, nu simt nici un fel de regrete!