Expresia e riguros exacta. Din 228 de avocaţi înscrişi în lista apărătorilor, abia a zecea parte a putut sa străbată în sala de şedinţe. Avem mărturia avocatului Ranetescu din ziarul Buna Vestire: „Am lista apărătorilor înscrişi. Sunt 228. Imensa majoritate au lipsit, fiind opriţi de a părăsi localităţile lor. Cei mai multi n-au putut răzbi în sala din cauza vigilentei comisarilor şi a domnilor agenţi.
Daca ar fi fost sa intre toţi, sala ar fi devenit neîncăpătoare. Fapt sigur este ca apărarea s-a redus la „noi cei 7” şi la cei 20-25 de tineri avocaţi, cu drept numai de a asista în sala, dar care, chiar de a doua zi, au fost sistematic opriţi la poarta”.
S-au întreprins mai multe operaţiuni de politie pentru a-i împiedica pe avocaţii înscrişi în apărarea lui Corneliu Codreanu sa ajungă în fata Tribunalului. Prigoana contra lor a început din provincie. Multi avocaţi din oraşele de provincie, legionari sau prieteni ai mişcării, au cerut telegrafic sa fie înscrişi printre apărători. Contra acestora s-a dezlănţuit o crâncena teroare. Numele lor au fost transmise imediat organelor locale de politie, care au început „cercetările”.
„Avocaţilor din provincie, notează Căpitanul în însemnările sale din închisoare, care s-au înscris telegrafic, li s-au făcut noaptea percheziţii în casa şi li s-a pus în vedere ca daca vor părăsi oraşul, vor fi arestaţi şi vor fi trimişi în lagăr”.
Ca urmare a acestor metode de intimidare, o parte din avocaţii înscrişi la proces au fost blocaţi în localităţile lor, iar celor recalcitranţi, celor ce n-au vrut sa asculte de avertismentul autorităţilor, li s-a aplicat măsura anunţată: au fost ridicaţi, fie de acasă, fie de pe drum şi internaţi în lagăr.
La intrarea în cazarma Malmaison, unde-şi ţinea şedinţele Tribunalul Militar, severe masuri de paza îi împiedicau pe avocaţii apărării care nu figurau pe listele celor acceptaţi de politie, sa pătrundă în sala. Corneliu Georgescu, care se sustrăsese vigilentei agenţilor de la Sibiu şi venise cu trenul la Bucureşti, n-a făcut nici doi pasi la Malmaison caci desi înscris ca apărător în proces, a fost arestat chiar la poarta si, fara prea multe explicaţii, transportat în lagărul de la Miercurea Ciuc. El nu-şi făcea nici o iluzie ca nu va fi arestat şi internat în lagăr, chiar de la plecare, dar nu putea lipsi de la îndatorirea lui de avocat să-l apere pe Capitan.
Cinismul guvernului a mers atât de departe încât nu s-a dat înapoi sa ordone arestarea unor avocaţi, în plina şedinţa, de pe banca apărării, cu toate ca în acel moment, cum observa Căpitanul, erau asimilaţi magistraţilor. aşa s-a întâmplat cu avocaţii Colonel Rădulescu şi Vlasto.
Este adevărat ca, în prima şedinţă a Tribunalului, Luni, 23 Mai 1938, în afara de cei „7” prevăzuţi sa pledeze, se mai găsea un grup de 20-25 de avocaţi tineri din capitala. Aceştia au fost de nepreţuit ajutor Căpitanului în acele trei zile premergătoare, când i s-a dat voie sa studieze dosarele. Dar nici numărul acestora n-a fost respectat. Prezentându-se în zilele următoare, au fost „triaţi” succesiv, au fost sistematic opriţi de la poarta sa intre, încât când au început pledoariile apărării, sala era goala. „În afara de cei şapte avocaţi hotărâţi sa vorbească, restul n-au mai putut intra”, notează Căpitanul.
Teroarea autorităţilor s-a resimţit şi în cercul marilor avocaţi din tara, care, alta data, cum a fost în 1934 şi în alte procese, l-au asistat pe Corneliu Codreanu. De asta data, marii avocaţi ai tarii au strălucit prin absenta.
„Avocaţii mari, constata cu amărăciune Căpitanul, au refuzat toţi sa ma apere. Radu Rosetti, Vasiliu-Cluj, Paul Iliescu, Mora, până şi Nelu Ionescu, Petrache, Ionel Teodoreanu, de teama sa nu fie duşi în lagăre. Teama şi laşitate”.
Mai mult l-a durut pe Capitan refuzul lui Nelu Ionescu de la Iaşi de a se prezenta în apărarea lui. Nelu Ionescu prieten cu el de pe băncile Universităţii, care n-a lipsit până atunci de la nici un proces al sau!
Cu atât mai mult îşi îndreaptă recunoştinţa sa către avocaţii care n-au cedat ameninţărilor guvernului.
„De aceea, toată admiraţia mea pentru avocaţii: Hentescu, Radovici, Ranetescu, Paul Iacobescu, Lizeta Gheorghiu, Caracas, Horia Cosmovici, Zamfirescu, Coltescu-Cluj… şi pentru tot acest tineret eroic, care nu s-a plecat în fata nici unei ameninţări, care a riscat, care a înfruntat furtuna”.