12. MISTERIOASELE DOSARE DISPĂRUTE. NULITATEA TRIBUNALULUI.

Când Corneliu Codreanu, cu avocaţii lui, au început sa cerceteze dosarele ce le-au fost puse la dispoziţie, pentru a-şi pregăti apărarea, au constatat cu surprindere ca din cele 20 de dosare, menţionate atât în rechizitoriul definitiv al procurorului-militar, Gheorghe Atanasiu, cât şi ordonanţa definitiva a judecatorului-instructor, maior Dan Pascu, lipsesc o parte din ele, în speţă dosarele Nr. 12, 14, 15, 16, 17 şi 18. Consternare. Atât în rechizitoriul definitiv cât şi în ordonanţa definitiva i se fac imputaţii de crima lui Corneliu Codreanu, pe baza de acte în original cuprinse în dosarele-lipsa. Se fac trimiteri la aceste dosare-lipsa. Se fac trimiteri la aceste dosare, la paginile respective, dosare însa pe care apărarea nu le-a văzut. Prima întrebare pusa de Corneliu Codreanu avocaţilor sai, când a început împreuna cu ei studiul dosarelor, a fost: „Arătaţi-mi, va rog, originalele”, dar originalele nu existau, fiind cuprinse în dosarele-lipsa.

Ceea ce era mai grav în aceasta frauda, era faptul ca nici Camera de Punere sub Acuzare, acea instanţă care hotărâse în final trimiterea în judecata a lui Corneliu Codreanu, nu primise dosarul complet, adică cele 20 de dosare, aşa cum cere legea.

Ce conţineau dosarele Nr. 12, 14, 15, 16, 17 şi 18, cu „piese originale”, care au dispărut fara urma în drumul de la Ministerul Public spre Camera de Punere sub Acuzare? Avocatul Ranetescu s-a ocupat de aceasta chestiune, în ziarul Buna Vestire, din 6 Noiembrie 1940.

„Nici până astăzi nu-mi pot explica de ce tribunalul militar nu a pus la dispoziţia apărării câteva dosare ale procesului.

Conform procedurii Codului Justiţiei Militare, trebuia sa se trimită Camerei de Punere sub Acuzare întregul dosar (format din 20 de dosare), odată cu ordonanţa de urmărire.

Au lipsit însa, în tot cursul procesului, dosarele Nr. 12, 14, 15, 16, 17 şi 18 cu „piese originale”. Aceste dosare n-au fost trimise nici Camerei de Punere sub Acuzare, cum cerea legea, şi nici n-au fost depuse pe masa tribunalului.

S-a ridicat incident de amânare pe aceasta chestiune, dar a fost respins „pentru motivele ce se vor vedea”.

Procurorul a răspuns ca piesele-lipsa sunt în cópii la Dosarul Nr. 1. De ce în cópii?

La ora 6 jumătate seara, am formulat printr-o petiţie, depusa la grefa, protestul nostru ca nici până la acea ora nu ni s-au pus la dispoziţie dosarele de mai sus.

Protest zadarnic!”.

Pe chestiunea lipsei acestor dosare din dosarul general al cauzei, în numele apărării, avocata Lizeta Gheorghiu a indicat un incident, cerând amânarea procesului, pentru ca Tribunalul Militar n-a fost sesizat legal. Iată textul acestei magistrale intervenţii în prima zi a dezbaterilor: „Subsemnaţii avocaţi, apărători ai D-lui Corneliu Zelea Codreanu, în virtutea prevederilor art. 294 şi 336 al J. M., avem onoarea de a ridica următorul incident de viciata sesizare a tribunalului de judecata şi nesocotire a dreptului de apărare. În fapt;

Potrivit rechizitoriului definitiv al D-lui procuror militar Gheorghe Atanasiu, cu Nr. 20 din 6 Mai, precum şi potrivit ordonanţei definitive Nr. 38547- 938, 17 Mai, a D-lui jude instructor maior Dan Pascu, trimiterea în judecata a D-lui Corneliu Zelea Codreanu s-a făcut pentru imputaţii bazate pe acte cuprinse, aşa cum arata rechizitoriul şi ordonanţa definitiva, într-un număr de 20 de dosare, la care se trimite în mod expres. Ori, atât potrivit adresei Nr. 213 din 16 Mai cab. V instrucţie către parchetul tribunalului militar, pag.195 Dosar Nr. 2785-938, cât şi adresei Nr. 17150, din 17 Mai 1938, a parchetului militar către Camera de Punere sub Acuzare, reiese ca onor. Camere de Punere sub Acuzare nu i-au fost trimise toate dosarele, adică toate volumele cauzei, lipsind dosarele Nr. 12, 14, 15, 16, 17 şi 18.

În drept:

II. În conf. cu prev. art. 200, al. ultim C. J. M., în caz de crima, ministerul public va înainta dosarul Camerei de Punere sub Acuzare în trei zile de la primirea lui.

Ori, necontestat, în speţă, toate cele 20 de volume formau „dosarul cauzei” şi toate trebuiau puse la dispoziţia Camerei de Punere sub Acuzare, pentru ca aceasta sa se pronunţe în deplina cunoştinţă de cauza.

Art. 276 din proc. pen. de asemenea arata ca se face convocarea Camerei de Acuzare numai după ce e în posesia tuturor actelor şi pieselor care constituie dosarul cauzei.

Îndeosebi, în speţă, prin faptul ca piesele aflate în volumele care au constituit dosarul, constituie indiciile de nevinovăţie pentru judecătorul de instrucţie şi procurorul militar, acestea nu puteau lipsi din deliberarea Camerei de Acuzare decât prin nesocotirea flagranta a legii, care duce la nulitatea deciziei Nr. 17, din 17 Mai 1938 a Camerei de Acuzare, de pe lângă Corpul II Armata.

Nulitatea acestei decizii atrage viciata sesizare a tribunalului de judecata şi solicitam trimiterea dosarelor la camera de acuzare, pentru a proceda în conformitate cu prevederile legii”.

Horia Cosmovici a completat incidentul ridicat de Lizeta Gheorghiu în numele întregii apărării, explicând de ce Tribunalul Militar nu e sesizat legal şi în consecinţă nu poate să-i judece pe Corneliu Codreanu.

„Potrivit legii D-voastra organice, codul de justiţie militara, în afacerile criminale, ordonanţa definitiva urmează sa fie comunicata Camerei de Punere în Acuzare, iar Camera de Punere sub Acuzare este aceea care va sesizează pe D-voastra”.

Ori, ce constatam noi? Constatam ca Onorata Camera de Punere sub Acuzare a D-voastra, a Corpului II Armata, a suferit din cauza aceleiaşi lipse de care am suferit noi, apărarea, până astăzi, adică dosarele cauzei – sunt 20, care, în înţelesul legii, formează un singur dosar – nu i-au fost trimise.

Ca urmare, argumentează Cosmovici, cum a putut Camera de Punere sub Acuzare sa statueze asupra infracţiunilor săvârşite de inculpat fara studierea dosarelor? Unde sunt actele de instrucţie, daca nu se găsesc în dosare?

Si atunci, spunem noi, de vreme ce Camera de Punere sub Acuzare, ca şi noi până astăzi, n-am putut cunoaşte toate dosarele, Camera de Punere sub Acuzare, potrivit art. 221, 227 din cod. penal, n-a putut sa pronunţe o decizie valabila, ci a pronunţat o decizie nula, potrivit legii. Pe cale de consecinţă, D-voastra nu sunteţi sesizaţi, fiindcă ceea ce e nul, nu exista. Nu aveţi sesizare”.

Argumentaţia lui Horia Cosmovici nu mai lasa loc nici unei îndoieli. Tribunalul Militar nu avea calitatea să-l judece pe Corneliu Codreanu, pentru ca n-a fost sesizat în conformitate cu prevederile legii. Decizia Camerei de Punere sub Acuzare este lovita de nulitate, pentru ca n-a avut la dispoziţie toate actele de la instrucţie ca sa le cerceteze. În consecinţă, şi sesizarea Tribunalului Militar de către Camera de Punere sub Acuzare este ilegal făcută. Cum poţi sa trimiţi pe un om în judecata, când n-ai cunoscut piesele incriminate?

Acelaşi răspuns stereotip şi implacabil al Tribunalului după suspendarea şedinţei, pentru a proceda la deliberare: „Pentru motivele care se vor vedea, Tribunalul respinge incidentul”.

Reproducem în final şi memorabila intervenţie a avocatului Sebastian Radovici, care reia tema, explicând încă odată de ce nu se poate judeca un proces atât de important, lipsind piesele acuzatoare: „Cred ca nimeni nu are interes ca un proces în care se aduc cele mai grave acuzaţii unui om, un proces care interesează atât de viu opinia publica a acestei tari, sa se judece altfel decât cu o instrucţie completa. şi – tin sa subliniez – cu o apărare completa. Ori este incontestabil ca din dosarele care trebuiau sa mi se puna la dispoziţie, lipsesc câteva, piesele acuzatoare, care se găsesc în special în dosarul Nr. 14, în care exista piesele acuzatoare care se pretind a fi cele mai grave, pentru ca pe baza lor inculpatul Corneliu Zelea Codreanu este trimis în judecata D-lor voastre pentru crima de trădare. Ori, atunci, onorat Tribunal, va întreb cum este posibil ca noi sa răspundem la aceasta acuzaţie, fara sa cunoaştem piesele acuzatoare? S-a spus de către D-l Prim Procuror ca aceste piese ar exista în copie în dosarul instrucţiunii. Ei bine, refuz sa iau cunoştinţă de aceste cópii, atunci când este vorba de piese care constituie însăşi corpul delict, când se pretinde ca ele constituie însăşi crima săvârşită. În asemenea împrejurări, acestea nu au nici o valoare daca nu sunt puse la dispoziţie în original.

De altfel, credem ca şi pentru valoarea juridica şi etica a sentinţei ce trebuie sa pronunţaţi cererea noastră trebuie sa fie admisa şi ca atare va rugam sa binevoiţi a o admite”.

Rezultatul a fost acelaşi: ’Tribunalul respinge incidentul pentru motivele care se vor vedea”.