16. ANULAREA SENTINŢEI DE CONDAMNARE A CĂPITANULUI şi REABILITAREA MEMORIEI LUI.

Conform deciziei Nr. 1 a Comisiei speciale de Revizuire, procesul Căpitanului a fost trimis la Înalta Curte de Casaţie pentru a fi revizuit. Judecata revizuirii s-a ţinut Sâmbăta, 30 Noiembrie, exact în ziua când sfintele oseminte ale Căpitanului, purtate pe umeri de legionari, străbăteau străzile Capitalei, pentru a fi depuse în Mausoleul de la Casa Verde.

În darea de seama asupra procesului, ziarul Buna Vestire din 1 Decembrie face o comparaţie între împrejurările şi atmosfera în care a fost condamnat Căpitanul în Mai 1938 şi schimbarea de decor în care a fost judecata revizuirea sentinţei, data cu doi ani şi jumătate înainte: „Atmosfera în care s-a desfăşurat judecarea revizuirii acestui proces istoric în arhitecturala sala a Înaltei Curţi de Casaţie a fost cu totul alta decât aceea în care a fost condamnat Căpitanul.

Cine a judecat atunci, cum s-a judecat şi unde s-a judecat? Oroarea nedreptăţii este încă vie în memoria noastră. Un pod de cazarma improvizat în sala de judecata. O atmosfera închisa până la strangulare.

Cine au judecat ieri?

Cele mai înalte figuri ale magistraturii tarii: Primul Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie, înconjurat de patru preşedinţi ai secţiilor Supremei Instante.

UNDE s-a judecat ieri revizuirea?

În supremul For al Justiţiei”.

Revizuirea procesului Căpitanului s-a judecat în sala de şedinţe a Secţiilor Unite de la Înalta Curte de Casaţie. Completul de Judecata a fost format din următorii înalţi magistraţi:

Dimitrie Lupu, Primul-Presedinte al Înaltei Curţi de Casaţie, Dimitrie Cihodariu, Preşedintele Secţiei I.

Mihail Mosgos, Preşedintele Secţiei II.

Constantin Macri, Preşedintele Secţiei III.

Titu Magheru, Preşedintele Secţiei IV.

Fotoliul Ministerului Public a fost ocupat de Coman Negrescu, Procuror General la Curtea de Casaţie.

Funcţia de Secretar al Comisiei de Judecata a fost îndeplinita de Filip Mihăilescu, Prim-magistrat, Consilier la Curtea de Apel.

Pe banca apărării au luat loc Alexandru Vergatti şi Horia Cosmovici. Doamna Elena Codreanu, ca parte civila, este reprezentata de avocaţii Vergatti şi Cosmovici.

În sala au fost prezenţi, în afara de Doamna Elena Codreanu, următoarele persoane; Doamna Liana Cotiga, avocat, Ilie Gârneaţa, Corneliu Georgescu, ing. Blanaru, Comandanţi ai Bunei Vestiri, Colonel Stefan Zavoianu, avocat Traian Cristescu, Dr. Şerban Milcoveanu, Preot Udristeanu, duhovnicul Căpitanului, Mitropolitul Gurie, Inginer Tonescu, Vasile Mailat, primarul Sectorului III Albastru, George Axinteanu, Inginer Tinta, Inginer Scarlatescu şi reprezentanţii presei române şi străine.

Procesul de revizuire judecându-se după represaliile de la Jilava, petrecute în noaptea de 26/27 Noiembrie, Mihai Antonescu, Ministrul Justiţiei, a crezut de cuviinţă sa interzică difuzarea procesului prin radio, aşa cum deciseseră avocaţii apărării, de acord cu Ministerul Presei şi Propagandei. Motivul invocat de Mihai Antonescu era ca transmiţându-se dezbaterile de la Înalta Curte de Casaţie, sa nu se producă noi tulburări în tara. De fapt revizuirea procesului a coincis cu ziua funeraliilor Căpitanului, încât în acest moment toată tara trăia într-o adânca reculegere. Vârtejul răzbunării trecuse. Măsura lui Mihai Antonescu era o ofensa adusa memoriei Căpitanului. Cum adică, atunci când s-a judecat procesul sau în 1938 şi a fost condamnat la zece ani închisoare pentru „trădare”, toate mijloacele de comunicaţie ale Statului au urlat săptămâni de-a rândul, dezvăluind existenta unui complot contra Statului, şi au difuzat cu satisfacţie „exemplara” sentinţa aplicata principalului tulburător al ordinii publice, de către Tribunalul Militar, iar acum, când cea mai înalta instanţă a tarii păşea la revizuirea acestui proces odios, vroind sa reabiliteze memoria lui Corneliu Codreanu, Ministrul de Justiţie al unui Stat National Legionar interzicea ca tara sa afle prin radio adevărul şi sa se bucure de anularea sentinţei anterioare de către un complet de judecata drept şi dezbrăcat de orice patima?

Mihai Antonescu a fost instigatorul acestei dispoziţii, dar el n-a apărut în instanţă. Respingerea cererii ca procesul sa fie radio-difuzat şi-a asumat-o direct Înalta Curte de Casaţie, la intervenţia lui Mihai Antonescu. Comunicându-i-se lui Horia Cosmovici aceasta decizie, el n-a trecut-o sub tăcere, ci a luat microfonul în mâna şi a vestit-o tarii prin toate posturile noastre de radio. El n-a atacat Înalta Curte de Casaţie şi nici nu s-a plâns de măsură luata, ci, dimpotrivă, i-a dat cu totul alta interpretare, exprimându-şi încrederea în justiţia tarii: „

Aici vorbeşte Horia Cosmovici.

Anunţ toată lumea ca Înalta Curte de Casaţie ne-a comunicat ca respinge cererea ca procesul sa fie radiodifuzat.

Ca avocat şi ca legionar, înţeleg sa ma supun şi sa primesc cu toată mulţumirea, pentru ca destul n-a fost justiţie în aceasta tara, destul şi-a făcut toată lumea de cap. Astăzi când un înalt magistrat îşi comunica dorinţa, noi, legionarii, primii, trebuie sa ascultam, sa înţelegem şi sa păstrăm ceea ce ne-a spus Căpitanul ca fara justiţie o tara moare.

Prestigiul justiţiei şi legalităţii rămâne religia regimului şi a Mişcării Legionare”.

La ora 9,50, Completul de Judecata intra în sala de şedinţe, compus din Primul-Presedinte Dimitrie Lupu şi preşedinţii celor patru secţii. Dimitrie Lupu, după ce a făcut apelul părţii civile, a dat citire Deciziei Nr. 1 a Comisiei Speciale de Revizuire, prin care s-a trimis procesul Căpitanului în fata Înaltei Curţi de Casaţie. Lectura acestei decizii a durat 30 de minute şi a fost ascultata în adânca tăcere de întreaga asistenta. După citirea acestui act, Preşedintele Dimitrie Lupu da cuvântul Procurorului-General Coman Negoescu.

Parchetul cere reabilitarea Căpitanului şi anularea sentinţei de condamnare.

Procurorul-General Coman Negoescu şi-a însuşit concluziile Comisiei de Revizuire şi adresându-se Curţii a spus următoarele: „D-voastra, chemaţi sa va pronunţaţi în fond asupra revizuirii, luând în considerare cercetările şi concluziile Comisiei, de admitere în principiu a revizuirii, urmează sa declaraţi fara valoare hotărârea de condamnare şi sa reabilitaţi memoria condamnatului Corneliu Zelea Codreanu, bineînţeles făcând un examen al hotărârii şi văzând daca nu cumva hotărârea de condamnare se menţine şi pe alte temeiuri.

În cazul de fata, daca se examinează hotărârea de condamnare, se vede ca ea nu poate să-şi găsească un alt reazem. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pentru patru fapte, crime şi delicte. Comisia de admitere în principiu a găsit ca legea a fost greşit aplicata şi ca faptele au fost greşit stabilite. Constatările şi concluziile Comisiei se impun înaintea D-voastra.

D-voastra urmează ca, pe baza acestor constatări şi concluzii, întrucât hotărârea de condamnare nu se poate menţine pe alte consideraţii, făcând aplicarea art. 508 din pr. p., sa declaraţi nula şi fara valoare, hotărârea de condamnare şi sa reabilitaţi memoria lui Corneliu Zelea Codreanu, punând astfel sfârşit efectelor unei hotărâri patata de eroare.

Acestea sunt concluziile noastre”.

Cuvântul Apărării. Pledoaria Avocatului Alexandru Vergatti.

După concluziile Procurorului-General, Primul Preşedinte Lupu da cuvântul avocatului Alexandru Vergatti.

Avocatul Alexandru Vergatti a fost seful contenciosului legionar pe timpul Căpitanului şi a rămas în aceeaşi funcţie şi sub regimul legionar.

Avocatul Vergatti a atacat aspectul politic al procesului, arătând ca ceea ce s-a introdus în dosare nu are nici o legătură cu adevărata cauza. „Va mărturisesc cinstit ca în clipa în care trebuie sa arătăm în fata D-voastra motivele pentru care cerem rejudecarea procesului Căpitanului, nu pot sa fac acest lucru fara sa încerc în sinea mea sa ma gândesc la cel care şi-a dat viaţă, la cel care s-a dus pentru un adevăr, adevăr pe care-l slujim şi îl profesam cu toţii. şi nu pot face acest lucru, Domnule Preşedinte şi Onorata Înalta Instanţă, pentru ca daca am încerca sa judecam acest proces simplu, aşa cum s-ar părea ca reiese din textul rigid al legii, nu v-am cere altceva D-voastra decât o schimbare de perspectiva, v-am cere ca într-un proces, care a avut o anumită perspectiva, D-voastra sa pronunţaţi o hotărâre care să-i dea o alta perspectiva. O cerem noi – nu anticipam asupra hotărârii Curţii.

„Dar nu aceasta este intenţia noastră. Pentru ca, Domnule Preşedinte şi Onorata Instanţă, procesul Căpitanului a căpătat valoarea unui truism, pentru acei care nu s-au mai interesat nici de fond şi nici de întinderea acestor adevăruri.

În acest proces nu s-a judecat daca într-adevăr acel oricine este cineva, nu s-a ocupat nimeni de acea scrisoare de care Onorata Comisie spune ca nu s-a ţinut seama, nu s-au ocupat de aceste lucruri; s-au preocupat cu totul de altceva şi anume, din ce trăieşte Căpitanul, daca Căpitanul este deştept sau nu, s-au preocupat daca vorbeşte sau nu bine, daca e un bun cuvântător la întruniri publice; nu s-au preocupat daca adevărurile pe care el le spunea au valoare naţională, autentica.

Atunci, domnilor, noi suntem obligaţi astăzi sa lămurim cinstit şi cu toată tăria pe care ne-o da credinţa noastră, liniştea noastră, încrederea în D-voastra, lămurim juridiceşte de ce în clipa în care procesul Căpitanului s-a judecat, s-a făcut o greşeală.

Procesul acesta, născut în fata unui tribunal militar, a avut o sorginte: neînţelegerea adevărurilor profesate de un om, neînţelegerea unor adevăruri, care erau curente, dar inacceptabile pentru ei.

În clipa în care a fost trimis în judecata şi s-a spus ca o organizaţie înfăptuită de Capitan prezintă o anumită coloratura, nu s-a spus acest lucru din reaua credinţă a acelora care ştiau prea bine ca aceasta organizaţie are cu totul alt caracter decât cel pe care l-au înscris ei în dosarele pe care le aveţi D-voastra, ci a pornit din altceva, din inacceptarea noilor instrucţiuni ale Statului, aşa cum au fost arătate în circulările care au fost scoase de către Capitan. Procesul a pornit, pentru ca C. Z. Codreanu a dat o circulara.

Se hotărâse suspendarea Constituţiei şi pierderea tuturor drepturilor de către toţi oamenii. şi atunci C. Z. Codreanu a dat o circulara în care spunea asa: „Deci suntem aruncaţi din raportul de Drept, în raportul de Forţă.

Pe acesta insa noi nu îl primim.

Noi am înţeles sa acţionăm în cadrul legii, manifestându-ne credinţele noastre, daca aceasta n-o putem face şi daca orice manifestare de credinţă, raţiunea de existenta a partidului nostru a încetat.

Noi nu vrem sa introducem forţa.

Nu vrem sa întrebuinţăm violenta.

Ne este suficienta experienta din trecut, când fara voia noastră am fost atraşi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai răspundem în nici un fel. Suportam. şi chiar atunci când întreaga naţiune româna este tratata ca o turma de animale inconştiente.

Lovitura de Stat nu vrem sa dam.

Prin esenţa însăşi a concepţiei noastre, noi suntem contra acestui sistem.

Ea înseamnă o atitudine de bruscare, de natura exterioara, pe când noi aşteptam biruinţa noastră de la desăvârşirea în sufletul naţiunii a unui proces de perfecţiune omeneasca.

Nu vom întrebuinţa aceste mijloace, pentru ca tineretul de astăzi are prea adânc înfipta conştiinţa misiunii sale istorice şi a răspunderilor sale, pentru a face acte necugetate, care sa transforme România într-o Şpanie însângerata.

Generaţia noastră întreaga vede bine manuşa ce i s-a aruncat.

Mănuşa aruncata va rămâne însa jos.

Noi refuzam sa o ridicam”.

Atunci, domnilor, au supărat aceste lucruri. În clipa în care s-a hotărât desfiinţarea organizaţiilor politice şi s-a trecut la masuri, s-au supărat toţi aceşti oameni, care, neacceptând principiul, au cugetat în fundul sufletului lor să-i facă un proces. Începuse în mintea lor sa se înscăuneze gândul acesta al trimiterii în judecata pentru faptele pe care vi le vom expune.

S-au găsit toţi aceşti oameni în fata unei noi circulari a Căpitanului, o circulara pe care, cum o spune chiar la sfârşitul circularii, o adresează Miniştrilor din tara Româneasca (e vorba de scrisoarea deschisa adresata lui Vaida Voevod). Avocatul Vergatti citează din aceste circulari o serie de pasaje din care rezulta netemeinicia acuzaţiilor aduse lui Corneliu Codreanu, apoi continua:

Domnilor, Justiţia nu este făcută pentru a trimite în judecata. Justiţia este făcută pentru a face dreptate; ea nu este un simplu instrument mecanic, este conştiinţa omeneasca, care acţionează în cadrul textului de lege.

În acest proces s-a vorbit încontinuu de ordinea publica, s-a vorbit de fondul acestui proces, ca trebuie sa fie judecat aşa cum a fost judecat, nu pentru ca ar fi un proces normal, caci este un proces anormal, în care ordinea publica a fost lezata.

A fost o problema pe care noi nu vrem sa o repetam în fata D-voastra, pentru ca am putea greşi. Noi nu vrem sa ne situam în acest domeniu de ordine publica, nici atunci şi nici acum, caci atunci ca şi acum nu puteam vorbi de o ordine publica legala.

Ordinea publica este una singura, nu forma pe care o îmbrăcă, ci forma ei adevărat structurala. Nu se poate încerca sa se şantajeze conştiinţa unor oameni prin întrebuinţarea unor termeni care nu-şi au locul. S-a vorbit încontinuu în acel proces de încălcarea ordinii publice şi nu s-a articulat în nici un fel cum şi în ce fel ordinea publica este lezata”.

Aspectele procesului.

Alexandru Vergatti constata ca procesul a avut doua aspecte: unul expus mai înainte, de ordin politic „care a reieşit din neînţelegerea, din aceasta neacceptare a adevărurilor, a principiilor politice expuse de Corneliu Zelea Codreanu”

Si un al doilea aspect, al trădării de care s-a făcut vinovat Corneliu Codreanu.

„Forma de trădare o capăta cele 6 circulari pe care D-l Procuror General le-a expus, circulari care au dus la inculparea legala, pentru motivul ca în fruntea lor, aceste acte poarta cuvântul „secret”.

Dar simpla lor citire arata ca acest caracter de secret – cu alte cuvinte inerent siguranţei Statului – din partea autorităţilor de la care emana aceste acte, nu pot apărea secrete prin parafarea cu apostila de „secret”, ci prin conţinutul lor. Este foarte uşor ca o instituţie, care are posibilitatea de a da caracter de secret unui act, să-i puna aceasta titulatura; dar titulatura nu are importanta, caracterul actului trebuie sa fie secret.

De aceea socotesc cp nu se poate în nici un caz, nu numai astăzi, dar nu se poate nici atunci şi nici oricând în acest proces care trebuie sa intre în istorie, sa se mai discute altceva, decât inanitatea acestor acte, care nu pot avea alt caracter, decât cum nu se poate face justiţie.

Eu, personal, încheind expunerea mea, cer sa faceţi dreptate: sa răsfrângeţi din conştiinţa şi atitudinea D-voastra de „Magistrat” toată liniştea şi toată mândria dreptăţii definitive a acestui neam. Va cer, domnilor magistraţi, sa ne eliberaţi sufleteşte de toate îndoielile care ne-au curmat tinereţile noastre şi luptele noastre prin puşcarii. Va cerem sa faceţi dreptate, sa daţi rând cinstei, sa daţi drum liber atitudinii neinfluenţate şi oneste, sa răspândiţi în tara toată atitudinea personalităţii D-voastra, aşa cum ati făcut-o în tot decursul carierei D-voastra de „Magistraţi”.

Eu nu pot decât sa va citesc cuvintele Căpitanului, aflate pe o fila în acest dosar, cuvinte pe care Căpitanul, vizionar de proporţii mitice, le-a scris în ziua de 13 Martie 1938: „După fiecare răstignire, urmează o înviere; după fiecare înviere, o cădere a judecătorilor nedrepţi.

Te rog sa fi sigur ca ne vom bucura împreuna în ziua învierii, pentru ca toţi duşmanii noştri au puterea de a ne răstigni, dar nu şi pe aceea de a opri învierea, care urmează fiecărei răstigniri”. Va cerem sa faceţi dreptate, prin învierea luptei tineretului roman”.

Pledoaria Avocatului Horia Cosmovici.

Horia Cosmovici a fost Ministru Subsecretar de Stat la Preşedinţia Consiliului pentru probleme doctrinare, în guvernul prezidat de Generalul Antonescu. Înaintea revizuirii procesului Căpitanului, Cosmovici a venit la mine şi mi-a spus ca el îşi da demisia din guvern, pentru a putea apărea ca avocat al apărării în fata Înaltei Curţi de Casaţie. E un caz rar şi poate unic în analele politice romaneşti ca o persoana sa renunţe la o demnitate ministeriala pentru a putea pleda într-un proces. În definitiv, se găseau multi alti avocaţi care ar fi putut să-i apere memoria lui Corneliu Codreanu. Dar cum Horia Cosmovici a fost unul din cei şapte avocaţi care au pledat în procesul Căpitanului din 1938 şi i-a cunoscut toată maşinaţia lui oculta, nu putea lipsi de la îndatorirea de a dezvălui încă odată în fata justiţiei şi a tarii întregi crunta nedreptate făcută Căpitanului.

Preşedintele Dimitrie Lupu da cuvântul Avocatului Horia Cosmovici. Cosmovici îşi începe pledoaria, explicând ca prin acest proces s-a judecat zbuciumul unei generaţii, care s-a concretizat în doctrina lui Corneliu Codreanu şi a altor gânditori ai Legiunii.

„Înalta Curte, D-voastra judecaţi zbuciumul unei generaţii: al unei generaţii de credinţă.

Când spun „generaţie”, nu ma refer la un număr de ani; după cum când voi întrebuinţa cuvintele „tineresc” sau „tinereţe” sau „tânăr”, nu ma refer la culoarea parului. Pentru ca noi întotdeauna am avut bătrâni şi experienta parului alb, care ne-au aparat şi îndrumat paşii. Generaţia noastră, ca şi tinereţea noastră, este o chestiune de atitudine sufleteasca. Cel mai tânăr om al Franţei, la un moment dat, a fost Clemenceau. şi în Mişcarea Legionara cel mai tânăr om din vremuri grele a fost Generalul Cantacuzino-Granicerul.

Astăzi, când ne-am asumat o răspundere care depăşeşte posibilităţile multora, în aceasta tara găsim printr-o providenţă care ne-a aparat întotdeauna, sfaturile şi experienta unui om care ne ajuta, ne fereste şi ne apără cu întreg prestigiul persoanei sale.

Înalta Curte, ce este Mişcarea Legionara?

Este prima revoluţie a neamului românesc. Prima revoluţie care se împlineşte.

Noi am mai avut încercări în trecutul istoriei noastre, dar niciuna dintre ele nu a fost împlinita. Aceasta se explica prin îndoitul punct de vedere, ca revoluţia noastră este o revoluţie spirituala şi în al doilea rând, ca este o revoluţie proprie a noastră, strâns legata de tot ce este românesc, de tot ce a trăit pe acest pământ.

Revoluţia legionara nu şi-a întors ochii nicăieri pentru a prinde şi-a desprinde linia viitorului neamului românesc. Ea s-a întors la Mihail Kogălniceanu, la Eminescu, la Conta, la toţi aceşti oameni ai trecutului nostru, care au fost premergătorii, în vremea când problema nici nu se punea în Europa.

Ce reprezintă în esenţa ei aceasta Mişcare Legionara?

Ne-o arata unul dintre prietenii pe care i-am pierdut, mare figura legionara, Puiu Gârcineanu, într-o carte aşa cum putem scrie noi legionarii, în vremea când mai mult simţeam decât gândeam, carte intitulata Din lumea legionara. Va rog sa îngăduiţi a-i aduce lui Puiu Gârcineanu prinosul amintirilor mele şi în acelaşi timp să-l înconjor de celalalt bun prieten, cu care s-a înţeles întotdeauna, Iordache Nicoară, şi respectat de vechii luptători. Numai cine nu e legionar sau poate dintr-o trufie nemăsurată, ar putea sa vorbească cu uşurinţă de aceşti doi oameni.

Înalta Curte, suntem unica mişcare care împletim credinţa bisericii ortodoxe cu o mişcare politica.

Legionarismul este în primul rând credinţa în Dumnezeu, în sensul cel mai pur, în sensul credinţei noastre creştine.

Mişcarea Legionara se poate defini printr-o singura fraza: este o lupta gigantica, lupta de încordări uriaşe, pentru a tinde către perfecţiunea şi sublimul arătat noua de linia bisericii creştine. Aceasta mişcare pune ca o condiţie esenţială, pentru ca acest neam sa poată pasi înainte pe drumuri noi, transformarea interioara, schimbarea omului. Nu poţi sa ai dreptul sa ceri altuia sa se îndrepte, până când în prealabil tu însuti nu încerci sa te îndrepţi”.

În continuare Avocatul Horia Cosmovici explica ce rol joaca în doctrina legionara Credinţa Învierii din Morţi, Înviere învăţată de Biserica Creştină.

Abordează apoi programul politic al Mişcării, din care retine gravitatea problemei jidoveşti şi plaga politicianismului în viaţa publica a României, bazându-se pe numeroase citate din lucrările Căpitanului.

În ce priveşte metodele de lupta ale Legiunii, Cosmovici arata ca ele nu s-au inspirat din principiul violentei, pentru a cuceri puterea. Dimpotrivă, chiar în primele zile de la întemeierea Mişcării, Corneliu Codreanu a declarat ca va acţiona exclusiv în cadrul legilor tarii: „Vom merge pe linia legilor tarii, neprovocând, ocolind orice provocare, nerăspunzând la nici o provocare”.

Corneliu Codreanu a cerut sa fie răzbunat şi toţi cei vinovaţi de dezastrul tarii sa fie pedepsiţi. Dar cum? Nu prin acţiuni singuratice şi necontrolate de răzbunare, ci prin procedeu legal. Iată se spune la punctul 84 din Cărticica Sefului de Cuib: „Primul punct din programul legionar daca va întreba cineva, să-i spuneţi ca este jurământul pentru pedepsire. A doua zi după victoria legionara, se va constitui Tribunalul excepţional, care va chema în fata lui şi va judeca:

Pe toţi jefuitorii banului public.

Pe toţi cei ce au primit mita, înlesnind afaceri.

Pe toţi cei ce, încălcând legile fundamentale ale tarii, au persecutat, au ucis, au lovit în legionari sau în familiile lor.

Orice funcţie ar deţine de la jandarm la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecaţi”.

Grija de legalitate l-a urmărit pe Corneliu Codreanu permanent, chiar şi atunci când legionarii lui erau supuşi la chinuri şi ilegalităţi de nedescris şi se puteau prevedea reacţii, când suferinţele atingeau limita disperării, cum s-a întâmplat în anumite cazuri. Cuvântul lui de ordine a fost permanent: supunere la legi şi răbdare în fata celor mai mari nedreptăţi.

Din aceasta perspectiva, Horia Cosmovici arata cât de absurda a fost acuzaţia de aţâţare la război civil, azvârlita Căpitanului în cursul procesului sau. Cu ajutorul ultimelor declaraţii şi circulari ale lui Corneliu Codreanu, demonstrează cât de preocupat era seful Legiunii ca sa nu se producă nici o tulburare în tara, nici chiar atunci când locuitorii ei au fost despuiaţi de toate drepturile lor prin lovitura de Stat a Regelui Carol. El îşi dădea seama de nenorocirea ce s-ar abate asupra tarii, daca Românii s-ar încăiera între ei, în timp ce duşmanii pândeau la hotare.

Horia Cosmovici îşi încheie pledoaria cu următoarele cuvinte: „Înalta Curte, sunt la sfârşit.

Am scris o broşură intitulata Adevărul în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu, în Mai 1938. Aceasta broşură am scris-o în timpul prigoanei – cum o numim noi, urmăriţi de agenţi, am scris-o în diferite case, o parte la mine acasă, o parte la Alex. Ghica, alta parte la Ion Boroianu, apoi în casa lui Danielopol. Am împărţit-o tuturor ca sa poată cunoaşte adevărul în procesul Căpitanului.

Am numai doua lucruri aici care sunt ale mele. Ma voi referi numai la unul dintre ele, pentru ca, Înalta Curte, convingerea mea sincera este ca sunt atât de departe de a ma considera, de a ma socoti un om priceput sa despic destinul neamului, să-l pot vedea; dar am o credinţă a mea şi aceasta credinţă o slujesc până la ultima suflare.

Ei bine, veţi vedea ca am izbutit eu care, va spuneam, sunt departe de perfecţiune – sunt departe chiar de linia legionara cu mii de metri – am izbutit sa fiu proroc. Sa nu mire lumea: am fost cinstit când am scris – şi o stiu toţi legionarii, este un lucru care poate fi controlat… Scriam: „Când o judecata este dreapta, nu mai judeca nimeni, dar când o judecata e strâmba, atunci judeca toată lumea. Iată de ce procesul Corneliu Codreanu, pierdut înaintea instanţei militare, continua în fata Tribunalului tarii şi sentinţa rămâne sa se dea”. Nimeni nu mai credea în biruinţa legionara când am scris aceasta – „si nu se ştie de care parte vor fi trădătorii şi de care parte patrioţii”.

Înalta Curte, concluziile mele de azi le-am trasat atunci, în 1938.

Azi nu stiu în ce măsură am izbutit sa va prezint întregul zbucium al generaţiei noastre până la acest punct.

Înalta Curte, va cer în fata unui mormânt, azi deschis din nou, al Căpitanului, sa binevoiţi a accepta ca sa aveam posibilitatea, noi legionarii, prin D-voastra, sa mai smulgem acestui mormânt pentru Tara Româneasca încă o biruinţă, prestigiul justiţiei.

Va rog dati-ne-o, caci altfel nu am mai putea trai”.

Dezbaterile fiind închise, Curtea a intrat în deliberare. La ora 7 seara, Înalta Curte de Casaţie, în plenul ei, a intrat în sala aducând următoare decizie:

Memoria Căpitanului a fost reabilitata „Comisia, potrivit deciziei Nr. 1/940 data de Comisia pentru revizuirea proceselor politice şi a decretului-lege Nr. 3226/1940 art. 4 şi art. 506 din procedura penala, decide:

Declara fara valoare sentinţa tribunalului militar, Secţia l-a, a Corpului II Armata Bucureşti, privitoare la defunctul Corneliu Zelea Codreanu şi îi reabilitează memoria.

Ordona publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial, pe cheltuiala Ministerului de Justiţie, şi într-un ziar din capitala, la cererea D-nei Elena Corneliu Codreanu, sotia Căpitanului”.