13) „BATALIONUL COMERŢULUI LEGIONAR”

Corneliu Codreanu a înţelesactivitatea comercială a Mişcării ca pe o luptă dusă pe frontul larg al întregii naţiuni. Obiectivul de altfel, nu era de ordin strict material; nu se urmărea finanţarea Mişcării. Beneficiile din comerţ erau rezervate comerţului, în vederea deschiderii altor întreprinderi. Activitatea politică a Legiunii era susţinută prin cotizaţiile şi donaţiile legionarilor.

„Comerţul legionar” era în realitate un război dus împotriva invaziei evreilor, care controlau 80 la sută din economia naţională. Un război nonviolent, purtat pe căi legale, printr-o concurenţă legală, conform legilor statului. Era o competiţie de la comerciant la comerciant. Însă, cum evreii înaintau, organizaţi ca o armată, contra poziţiilor comerţului autohton, românii trebuiau să procedeze aidoma. Asta era problema, asta era metoda.

Comerţul românesc, sigur în lupta lui, redus la propriile mijloace, nu putea rezista năvalei evreieşti, organizate după toate regulile strategiei şi tacticii militare; el era condamnat la pierderea ultimelor bastioane economice ale naţiunii. Cu intervenţia Mişcării Legionare, datele se schimbă. În această operaţiune fundamentală, întreaga Legiune lupta pentru un scop determinant, cu toată capacitatea ei de sacrificiu. Corneliu Codreanu voia să creeze o armată economică naţională, care să poată recuceri poziţiile economice pierdute în comerţ şi în industrie. În acest scop, anumiţi legionari conduceau întreprinderile; unii contribuiau la formarea capitalului; alţii serveau ca bucătari, chelneri, contabili; în timp ce grosul „armatei”, masa legionarilor, ajutau ei înşişi, cumpărând la maximum din magazinele astfel create.

Cei dintâi legionari folosiţi în comerţul acesta n-aveau nici o pregătire profesională. Devotaţi, harnici, erau stimulaţi prin misiunea lor, şi doar atâta. Insuficienţele lor erau compensate de prezenţa permanentă a Căpitanului printre ei. El, deşi neavând mai multe cunoştinţe speciale, era înzestrat cu un simţ practic şi cu o remarcabilă viziune asupra afacerilor.

Dar situaţia aceasta nu se putea prelungi la nesfârşit. Nu se putea câştiga bătălia împotriva puternicului capital evreiesc cu comercianţi improvizaţi. Pe de altă parte, dacă se dorea întinderea reţelei comerţului legionar, în toată ţara, şi dizlocarea solidei organizaţii evreieşti, trebuie să fie peste tot prezent Căpitanul. Astfel, problema acută a pregătirii personalului se punea cu acuitate şi urgenţă.

În vederea asigurării eficacităţii şi continuităţii frontului economic al Mişcării, Corneliu Codreanu a luat hotârârea organizării unei unităţi noi legioanre, denumită „BATALIONUL COMERŢULUI LEGIONAR”.

Acest batalion era constituit, la început, din aceia care serviseră în întreprinderile Mişcării şi se formaseră de-a lungul celor doi ani, sub conducerea personală a Căpitanului. Acestora li se adăugau alţii, recrutaţi după cele mai severe norme:

—candidatul avea nevoie de două recomandări precise: aceea a Şefului de judeţ şi aceea a unui Comandant legionar.

—acceptul era făcut cu titlu provizoriu. După un an de muncă efectivă şi de strictă supraveghere, legionarul era acceptat definitiv în noul Corp.

Cu organizarea „Batalionului Comerţului legionar” se trece de la faza de improvizaţie la faza de formare profesională a viitorilor negustori români. B. C. L. avea şi alte atribuţii, tot aşa de însemnate pentru lupta economică a Mişcării:

—el trebuia să analizeze piaţa, în vederea deschiderii de noi întreprinderi.

—lui îi incuba pregătirea şi organizarea de noi exploatări comerciale şi industriale.

— în fine, trebuia să coordoneze comerţul legionar în întreaga ţară.

Batalionul Comerţului Legionar (B. C. L.) a luat naştere odată cu Circulara din 13 Septembrie 1937, exact cu doi ani de la inaugurarea primei unităţi economice a Mişcării: modesta Cooperativă de consum, deschisă în localurile Sediului Central al Legiunii. Totodată, zilele de 13 şi 14 Septembrie (Sf. Corneliu şi Ziua Crucii, în religia ortodoxă) au fost proclamate drept date aniversare a Comerţului legionar.

Reproducem în extenso această Circulară, pentru că ea traduce minunat gândurile Căpitanului, claritatea şi preciziunea obiectivelor pe care le-a urmărit, prin deschiderea acestui front economic şi organizarea noului front economic şi organizarea noului Corp legionar: „În toamna aceasta se împlinesc doi ani de când legionarul a făcut cel dintâi pas pe linia comerţului.

După un an şi jumătate de şcoală, în jurul Cooperativei din Bucureşti, am pornit, cu cele dintâi elemente, la prima ofensivă.

Rezultatul a fost: succes desăvârşit, atât din punct de vedere material, cât şi moral. Legionari şi legionare au făcut sforţări de voinţă, răbdare, rezistenţă, încordare, devorament, încât prin ordinul de închidere de la Carmen Sylva, am creat o nouă distincţie, în cadrul organizaţiei noastre: „Bătălia Comerţului Legionar”, care să răsplătească acest devotament.

Acum suntem în ajunul unei mari ofensive pe câmpul comerţului pierdut de români. De aceea simţim nevoia organizării unui nou Corp.

Acela ia fiinţă astăzi, 13 Septembrie, şi va purta numele: „Batalionul Comerţului Legionar”.

El va avea misiunea de a cuceri, metru cu metru, poziţiile economice pe care neamul nostru le-a pierdut. Denumirea lui sună a război, nu a afacere.

În el vor intra cele mai de elită elemente, din punct de vedere al corectitudinii, capacităţii şi devotamentului.

Acest Corp nou va sta sub comanda mea timp de un an, având ca ajutor pe Comandantul legionar Petru Ţocu.

Lupta noastră este istorică. Ea va fi înscrisă în Cartea Neamului, pentru că vom merge, cu cea mai mare siguranţă, din biruinţă în biruinţă, înfrânfând rezistenţe şi vrăjmăşii, şi spărgând zidurile mentalităţii defensive şi descurajatoare, de azi şi de ieri.

Vom răsturna păreri înfipte de decenii în gândul învins, deprimat şi umilit al neamului, dovedind că, totuşi din sângele nostru românesc, se pot naşte negustori, în toate domeniile, care să ţină piptul oricui şi să scoată din luptă pe orice rival”.

Conform acestei Circulare rezultă clar că odată cu organizarea noii unităţi, bătălia economică a Mişcării intra într-o fază nouă. De la încercări disparate şi experimentale se trecea la o ofensivă generală şi organizată, al cărei obiectiv era extinderea reţelei întreprinderilor în toată ţara şi în toate ramurile comerciale.

Circulara era însoţită de un Statut de organizare a B. C. L. Batalionul era condus de un şef, un subşef şi un Stat-Major. Acest Stat-Major era condus dintr-un casier, un contabil şi un consilier tehnic pentru fiecare branşă din comerţ.

Pe lângă Statul-Major, Căpitanul creă un Serviciu de control, denumit „INSPECŢIA LEGIONARĂ A COMERŢULUI”…El preciza, totodată, că această funcţie are un titlu provizoriu, până ce va cădea în desuetudine, „în măsura desăvârşirii legionarului”.

„Oamenii din acest batalion nu au decât un singur control: acela al conştiinţei lor şi sunt aşa de corecţi şi de ordonaţi, încât vor considera numai ideea de control ca o ofensă. Eu nu cred că înmulţirea controlorilor va putea stârpi necinstea şi hoţiile, ci numai desăvârşirea conştiinţei noastre de oameni corecţi. Această conştiinţă este cel mai mare şi sigur control real”.

Corneliu Codreanu îşi afirma, odată în plus, imensa lui încredere în om, în virtuţile sale, în posiblităţile lui de transformare într-o nouă fiinţă, în care să poată triumfa binele şi adevărul. El se simţea umilit să pună un legionar sub control. i se părea că îi anulează chiar şi substanţa spirituală, în care se cristaliza omul nou.

E de notat că niciodată n-a introdus în Mişcare un sistem de control la nivelul organizaţiilor locale. Din cotizaţiile primite – şi în ultimii ani, cifrele acestea erau extrem de însemnate – organizaţiile judeţene trimiteau o jumătate la Centru, şi cealaltă jumătate rămânea pentru acoperirea nevoilor locale. Acşti bani erau cheltuiţi de şeful de judeţ, asistat de Statul său Major, fără nici un control de la Centru. Sistemul funcţiona perfect. Nu s-a înregistrat niciodată un singur abuz, fiindcă şefii, onoraţi de această nelimitată încredere, ar fi fost incapabili să-şi însuşească pe nedrept o centime de la Legiune.

În aceeaşi Anexă, Corneliu Codreanu precizează sistemul de organizare a fiecărei întreprinderi şi modul de viaţă al legionarului în cadrul ei. Legionarii vor trăi după principiul familiei legionare, soldaţi în slujba Legiunii: „(Legionarii) aici îşi au rostul şi bucuria vieţii lor. Trăind şi muncind de dimineaţa şi până în noapte şi făcând să înflorească Legiunea şi Neamul, din munca şi jertfa lor.

Ei trăiesc dintr-o mare lozincă: Legiunea şi Neamul cresc numai din ceea ce nu facem pentru noi; adică din ceea ce pentru noi este o renunţare, o jertfă”.

Cu toate acestea, legionarii angajaţi în această cursă pacifică a Batalionului Comerţului nu pot uita lupta generală a Legiunii: „Acest Batalion Legionar, muncind în comerţ, dar totdeauna cu arma la picior, în aşteptarea vitregiilor, alături de alte corpuri legionare, stă gata să dea examenul unui ocean de jertfă”.

Dacă Mişcarea ar fi avut câţiva ani de mai multă linişte, cu această organizaţie, cu elanul şi devotamentul membrilor Batalionului, Legiunea ar fi putut ajunge la rezultate spectaculare, şi evreii ar fi resimţit cu siguranţă concurenţa legionară… Însă…, la Palat cineva avea grijă ca să nu se ajungă la acest rezultat fatal pentru întreaga putere economică a evreilor din ţara noastră.