Cartea a treia

Donule slăvit, domol, tătucul nostru,
Tu ne hrăneşti pe toţi, Don Ivanovici,
Mult te îndrăgesc cazacii, multe
Cântece de slavă ţi se cântă.Iute îţi purtai cândva tu unda,
Iute, dar limpezi apele-ţi erau.

Iar acuma, Donule, îţi sunt întruna
Tulburi apele, pe-ntreg întinsul.

Trist răspunde Donul cel domol, slăvit:
„Mi-s tulburi apele că am rămas
Fără şoimii mei, cazacii falnici,
Şoimii mei cazacii mândri de la Don.

Fără ei se surpă malurile-mi-nalte,
Iar nisipul din ostroave mi se sfarmă!”

(Cântec vechi căzăcesc)