Propoziţia XXXII.

Voinţa nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară.

DEMONSTRAŢIE: Voinţa nu este decât un mod anumit al gândirii, ca şi intelectul; deci (după prop. XXVIII) fiecare voliţiune nu poate să existe, nici să fie determinată la acţiune, decât dacă este determinată de o altă cauză şi aceasta, iarăşi, de către alta şi aşa la infinit Dacă presupunem că voinţa este infinită, ea trebuie totuşi să fie determinată de către Dumnezeu să existe şi să acţioneze, nu întrucât el este substanţă absolut infinită, ci întrucât el are un atribut care exprimă esenţa infinită şi veşnică a gândirii (după prop. XXIII). Deci, în orice chip ar fi concepută, fie finită, fie infinită, voinţa cere o cauză de către care să fie determinată să existe şi să acţioneze; şi de aceea (după def. VII) ea nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară sau constrânsă. C.e.d.d.

COROIARULI: Rezultă de aici: 0 că Dumnezeu nu acţionează cu libertate de voinţă.

COROIARULII: Mai rezultă: II) că voinţa şi intelectul sunt faţă de natura lui Dumnezeu ca mişcarea şi repausul şi că ele sunt absolut ca toate lucrurile naturale, care (după prop. XXIX) trebuie să fie determinate de către Dumnezeu ca să existe şi să acţioneze într-un anumit chip. Căci voinţa, ca toate celelalte lucruri, are nevoie de o cauză de care să fie determinata să existe şi să acţioneze într-un anumit chip. Şi, cu toate că dintr-o voinţă sau dintr-un intelect dat rezultă o infinitate de lucruri, totuşi nu se poate spune

1. Spinoza deosebeşte intellectus (intelectul), care este şi potenţial şi intellectio (acţiunea de a înţelege), care este totdeauna actual.

3 2 BENEDIC T SPINOZA.

Că Dumnezeu acţionează cu libertate de voinţă, cum nu se poate spune, pe temeiul acelora care rezultă din mişcare şi din repaus (căci şi din acestea rezultă o infinitate de lucruri), că el acţionează datorită libertăţii mişcării şi repausului. De aceea voinţa nu ţine mai mult de natura lui Dumnezeu decât celelalte lucruri naturale, ci ea este faţă de această natură în acelaşi raport ca şi mişcarea şi repausul şi toate celelalte, care am arătat că rezultă din necesitatea naturii divine şi sunt determinate de către ea să existe şi să acţioneze într-un anumit chip. ’ *