Propoziţia VIII.

Ideile lucrurilor particulare sau ale modurilor care nu există trebuie să 6e cuprinse în ideea bfinită a lui Dumnezeu, la fel cum sunt cuprinse în atributele lui Dumnezeu esenţele formale ale lucrurilor particulare sau ale mo-dwilor.

DEMONSTRAŢIE: Această propoziţie este evidentă prin propoziţia precedentă. Dar ea este înţeleasă mai clar prin nota precedentă.

COROLAR: De aici rezultă că, atâta timp cât lucrurile particulare nu există decât întrucât, cuprinse în atributele lui Dumnezeu, fiinţa lor obiectivă, adică ideile lor, nu există întrucât există ideea infinită de Dumnezeu; şi de îndată ce se spune că lucrurile particulare exista, nu numai întrucât sunt cuprinse în atributele lui Dumnezeu, ci de asemenea întrucât se spune că ele durează, ideile lor includ de asemenea existenţa, prin care se spune că ele durează.

NOTA: Dacă cineva doreşte un exemplu pentru o explicaţie mai amplă a acestei chestiuni, desigur că nu voi putea da aici unul care să explice adecvat ceea ce discut aici, dat fiind că lucrul acesta este unic în felul sau. Mă voi osteni totuşi să-l lămuresc cât voi putea. Se ştie că cercul este de aşa natură, încât dreptunghiurile formate din segmentele tuturor liniilor drepte care se taie în acelaşi punct sunt egale între ele1. De aceea, în cerc sunt cuprinse infinit de multe dreptunghiuri egale între ele. Şi totuşi nu se poate spune despre nici unul dintr-însele că există nu numai întrucât există cercul şi nu se poate spune nici că ideea vreunuia din aceste dreptunghiuri există nu numai întrucât ea este cuprinsă în ideea cercului. Să presupunem că din aceste infinit de multe dreptunghiuri nu există decât două, anume E şi D. Desigur, ideile acestor două dreptunghiuri nu există numai întrucât sunt cuprinse în ideea cercului, ci şi întrucât ele includ existenţa acelor dreptunghiuri. Ceea ce face că ele se deosebesc de celelalte idei ale celorlalte dreptunghiuri.