Propoziţia XIX.

Numai prin ideile afectiunilor de care corpul este afectat sufletul omenesc cunoaşte hsuşi corpul omenesc şi ştie că acesta există.

DEMONSTOAŢIE: într-adevăr, sufletul omenesc este însăşi ideea sau cunoaşterea corpului omenesc (după prop. XIII de aici), care (după prop. IX de aici) există în Dumnezeu, doar întrucât îl considerăm pe Dumnezeu afectat de o altă idee a unui lucru particular; sau fiindcă (după post IV) corpul omenesc are nevoie de multe corpuri de care să fie necontenit, oarecum regenerat, iar (după prop. VII de aici) ordinea şi înlănţuirea ideilor este aceeaşi cu ordinea şi înlănţuirea cauzelor, această idee va fi în Dumnezeu, întrucât este considerat ca afectat de ideile foarte multor lucruri particulare. Dumnezeu are deci ideea corpului omenesc sau cunoaşte corpul omenesc, întrucât el este afectat de multe alte idei şi nu întrucât el constituie natura sufletului omenesc, cu alte cuvinte (după cor. prop. XI de aici) sufletul omenesc nu cunoaşte corpul omenesc. Insă ideile afecţiunilor corpului există

1. Pomum = fruct, poamă.

În Dumnezeu, întrucât el constituie natura sufletului omenesc, cu alte cuvinte, sufletul percepe aceste afecţiuni (după prop. XII de aici) şi, prin urmare (dupăprop. XVI de aici), el percepe însuşi corpul omenesc şi îl percepe (după prop. XVII de aici) ca existând în act. Deci numai într-atât sufletul omenesc percepe corpul omenesc. C.e.d.d.