Propoziţia XLVI.

Cunoaşterea esenţei eterne şi infinite a lui Dumnezeu, pe care o include Secare idee, este adecvată şi perfectă.

DEMONSTRAŢIE: Demonstraţia propoziţiei precedente este universală, şi, dacă un lucru este considerat fie ca o parte, fie ca un tot, ideea lui, fie a totului, fie a părţii (după prop. Prec), include esenţa eternă şi infinită a lui Dumnezeu, lată, aşadar, de ce ceea ce duce la cunoaşterea esenţei eterne şi infinite a lui Dumnezeu este comun tuturor şi este deopotrivă în parte şi în întreg şi, prin urmare (după prop. XXXVIII de aici), această cunoaştere va fi adecvată. C.e.d.d.