Propoziţia XXIV.

Sufletul omenesc nu cvpiinde cunoaşterea adecvată a păiţuor care compun corpul omenesc.

DEMONSTRAŢIE: Părţile care compun corpul omenea: aparţin esenţei corpului însuşi numai întrucât ele îşi comunică mişcările unele altora, într-un anumit raport (vezi def. După cor. lemei IU) şi nu întrucât pot fi considerate ca indivizi fără legătură cu corpul omenesc. Părţile corpului omenesc sunt de fapt indivizi foarte compuşi (după post I), ale căror părţi (după Ierna IV) pot fi despărţite de corpul omenesc şi mişcariJe lor (vezi ax. Idupă Ierna IE), pot fi comunicate altor corpuri în altfel de raporturi, fără ca însuşi corpul să piardă din natura şi forma sa. In consecinţă (dupăprop. IU de aici), ideea sau cunoaşterea fiecărei părţi va exista în Dumnezeu, întrucât (după prop. IX de aici) considerăm că el este afectat de o altă idee a unui lucru particular, care, în ordinea naturii, este anterior acelei părţi (dupăprop. VII de aici). Tot aşa trebuie să spunem despre orice parte a individului însuşi care compune corpul omenesc. De aceea, cunoaşterea oricărei părţi care compune corpul omenesc este în Dumnezeu întrucât el este gfectat de foarte multe idei ale lucrurilor şi nu întrucât are numai ideea corpului omenesc, adică (după prop. XIII de aici) ideea care constituie natura sufletului omenesc. Aşadar, sufletul omenesc (după cor. prop. XI de aici) nu cuprinde cunoaşterea adecvată a părţilor care compun corpul omenesc. C.e.d.d.