Propoziţia XXXVIII.

Ceea ce este comun tuturor lucrurilor şi se găseşte deopotrivă în parte şi în tot nu poate fi conceput decât adecvat.

DEMONSTRAŢIE: Fie A ceva comun tuturor corpurilor şi care se află deopotrivă în fiecare parte a corpului, ca şi în tot Spun că A nu poate fi conceput decât adecvat pentru că ideea lui (după cor. prop. VII de aici) va fi adecvată cu necesitate în Dumnezeu, atât în măsura în care el are ideea corpului omenesc, cât şi în măsura în care el are ideile afecţiunilor acestui corp, care (după prop. XVI, XXV şi XXVII de aici) includ în parte natura atât a corpului uman, cât şi a corpurilor externe; adică (după prop. XII şi XVUIde aici) această idee va fi cu necesitate adecvată în Dumnezeu, întrucât el constituie sufletul omenesc, sau întrucât are idei care sunt în sufletul omenesc. Deci sufletul (după cor. prop. XI de aici) percepe cu necesitate adecvat pe A şi aceasta, atât întrucât el se percepe pe sine, cât şi întrucât percepe corpul său propriu sau orice alt corp extern; iar A nu poate fi conceput altfel. C.e.d.d.

COROLAR De aici urmează că există anumite idei sau noţiuni comune tuturor oamenilor, căci (după Ierna II) toate corpurile concordă în ceva, care (după prop. Prec.) trebuie să fie perceput de toţi adecvat, adică clar şi distinct.