*

Când au sărbătorit bunicii nunta lor de diamant, s-a adunat în casa lor din Zlataust tot neamul, de la mic la mare, şi a fost ospăţ împărătesc cu vin din fundul beciului, curcan îmbătat în rom şi torta de la Tufli; iar la urma, tata a adus un fotograf cu mani de scamator, care i-a potrivit pe bunici, unul lângă altul, în capul scărilor, rânduindu-i pe ceilalţi pe treptele de mai devale, după vârstă.

A trecut timp mult şi bun, pana când ochiul fara gene al cutiei negre cu catalige i-a cuprins pe toţi, revărsaţi ca o cascada a generaţiilor pe treptele scării de din fata.

Dintâi au aşteptat sa treacă norul de pe fata soarelui. Un nor parca tras de boi. Dar a trecut pana la toată urma, şi soarele s-a luminat din nou după trebuinţă fotografului.

Apoi au aşteptat sa treacă sughiţul unui copil. L-au speriat, i-au dat dupaci în spate, apa rece. A trecut şi sughiţul.

Apoi a fost nevoie de batista pentru nasul oarecarui alt copiltot nepot de-al bunicilorcare-şi uitase batista, dar nu şi degetele.

Apoi pe alt copil l-a apucat un ras cu streche. I-a fost trecut, c-o lacrima prelinsa pe obraz, daca obrazul amintirii nu se înşală: nu mă-nsala!

Apoi au aşteptat sa treacă un vântuleţ drăcos, cu care au avut de furca fustele cucoanelor, cum şi zulufii lor. Trecut-a.

Fotograful, c-o mana pe capacul negru şi cu alta sfârla în văzduh, a poruncit încremenire.

— Gata?

— Haide, musu o data, a răguşit bunica, ridicând spre el privire cu chistoale.

Dar copiii tocmai atunci şi-au adus aminte de Blanşa şi au chemat-o.

A venit Blanşa, cu coada pentru copii şi colţii pentru „musu”.

— Are sa mişte! A suspinat musu frecându-şi fruntea năduşită.

Copiii insa nu i-au dat cinste auzului. Iar unul dintre ei a spus cu o spăimântătoare cutezare:

— Blanşa trebuie sa stea sus, alături de bunici.

— Ai înnebunit? I-a spus mama, detunandu-l cu privirea.

— N-am înnebunit! şi Blanşa e bunica, ras-bunica şi ras-ras-ras-bunica.

Iar împăraţii bunici, auzind astfel de vorbe cu temei, au chemat-o pe Blanşa la picioarele lor, mai presus de tot neamul.

Astfel, Blanşa a rămas în diamantul bunicilor.