DIN „HRONICUL MĂSCĂRICIULUI VĂLĂTUC"

— Anul 2001, luna Octombrie, ziua 16 –

— Introducere —

Vălătuc măscăriciul ar fi trăit, pare-se, în prima jumătate a veacului XX sub glorioasa domnie a marelui voievod Ferdinand I de Hohenzolern-Siegmaringen, Făuritorul României Mari şi cel dintîi al ei Rege. A lăsat în urmă-i o seamă de scripte şi hrisoave, găsite acum două decenii de zelosul cercetător şi om de carte Epaminonda Gongopolos, în podul castelului de la Ciucea, într-o valiză uzată, pe care stăruiau încă iniţialele Al. O. T.

Întorsătura frazei, greşelile evident voite de acord şi mai ales unele cuvinte de care se slujeşte prea des, nu corespund întru nimic nici epocii în care a trăit măscăriciul, nici acelora în care căuta să-şi aşeze unele povestiri. De altfel nu mai rămâne umbră de îndoială, că semnătura aceasta e un pseudonim.

Caracterul lui e amplu confirmat de întreaga Operă, care abundă în ghiduşii şi zeflemele, ceea ce dovedeşte că autorul ei nu dispreţuia pamfletul şi farsa, folosindu-le ades cu destulă îndemânare. Anacronismele ţipătoare, presărate printre cuvinte şi locuţiuni uzuale din leatul în care scria, îi trădează suficient intenţia de a păcăli posteritatea. Dar a conchide de aci, că măscăriciul ar fi fost un vulgar mistificator de documente şi un scrib ignar, e desigur hazardat, mai'ales că avem probe certe că el cunoştea binişor vechile pravili, aşa că nici scăpare din vedere, nici eroare din parte-i nu poale'f i. De altfel hipoteza (repetăm: eronată şi adăugim: absurdă) a falsificării, nu rezistă unei critici serioase şi nu a fost susţinută decât de un singur contimporan al măscăriciului – unul N. lorga* (Năstase, Nistor, Nicoară sau Nastratin?) cu al căruia portret măscăriciul îşi începe hrisovul. Numitul (istoric? Medic? Economist?), se zice că ar fi aşezat un pretins document (fantezist) al măscăriciului în veacul al XVII-lea, punând prea multă gravitate, în interpretarea unui text de natură " Sub semnătura N. lorga întâlnim publicaţii foarte variate: " scrieri agricole, piese de teatru, colecţii de articolaşe politice, poezii, botanică pentru cursuri serale de adulţi, economie politicăt, sfaturi pentru -gospodine, educaţie fizică pentru limfatici, întreţinerea părului în stare de curăţenie fără apă şi săpun, colecţie de anecdote picante despre junii turci, etc. Etc. Nu e încă bine stabilit dacă autorul e una şi aceiaşi persoană. Se ştie însă că. Acesta (dacă e acelaşi) sau unul din aceştia (dacă vor fi fost mai mulţi) s-a ocupat cu studiul istoriei, care fiind pe atunci în faşă i-a deschis ca încurajare porţile Academiei, atrăgânrlu-i totodată multă laudă şi onoi'uri din partea comtimporanilor. De altfel, Ştiinţa nu are a se ocupa de cazul acesta, ' deoarece niciuna din scrierile semnate cu numele menţionat nu prezintă o importanţă deosebită. Extras din „Marea Enciclopedie Română."

Uşoară*. Se pare că întâmplarea a făcut hazul societăţii cultivate de pe-atunci, mai ales că măscăriciul n-a pierdut prilejul s-o speculeze în comic, arătând că păcatul bietului N. lorga nu e nou şi că franţujii cu multă vreme înainte au denumit generic procedeul, prin cunoscuta zicală: „Couper dans la pomade".

Se vede din portretul ce urmează, că măscăriciul e parţial şi perfid, întrucât faptele atribuite acelui N. lorga (de ex. Aşa zisa lui pretenţie de a fi afecţionat mai mult pe principele moştenitor decât regescul lui părinte însuşi, descifrarea inscripţiilor de la Curtea de Argeş, scrierea operelor dramatice în tren etc.) par cu totul neverosimile. Tendinţa aceasta de şarjă şi satiră, care nu se dezminte o clipă, poate fi un motiv de atracţie în plus pentru cititorul profan, în ochii cercetătorului obiectiv însă ea nu e mai puţin, o scădere care se răsfrânge asupra întregii lucrări. Cu toate acestea, imparţialitatea ne obligă să atragem atenţia cititorului, că o întreagă serie de documente, păstrate la Academie, îi stă la dispoziţie pentru a dovedi că animozitatea dintre măscărici şi cel vizat e cu mult anterioară fragmentului pe care îl publicăm.

Recent, domnul profesor doctor D. R. loaniţescu, a descoperit o scrisoare a măscăriciului către poetul Octavian Goga, datată Ilovăţ, 15 lanuar 1926. Pasagiul următor din acea scrisoare vine întreg în sprijinul afirmaţiilor noastre:

* „Neobositul Kostakelu." Vezi colecţia revistei „Viaţa Românească", din veacul trecut.

Deci, iubite domnule Goga, nici un fel de ură personală în contra domniei sale domnului N. lorga. Toţi colegii mei sunt martori că, de pe băncile şcolii încă, păstrez o violentă aversiune pentru această categorie de intelectuali. Ea nu poate germina decât în fazele primare ale civilizaţiilor născânde. În ţările cu tradiţii culturale mai vechi, asemenea cazuri nu sunt posibile. Ce efect ar fi avut de pildă în Franţa un atac sau chiar o campanie vehementă a lui Edmond Rostand în contra motorului inventat de-un Durând sau Dupont oarecare? Ar fi provocat desigur dezaprobare şi cel mult surâsuri ironice până şi-n rândurile propriilor lui admiratori, în România însă nu se breveta motorul! Căci la noi e suficient ca d-l N. lorga să spună ministrului de Instrucţie că d-l lonescu sau Popescu nu ştie să cânte din vioară, pentru ca nenorocitului să i se refuze catedra la Conservator, sau să scrie un singur articol în Neamul Românesc pentru ca nici birtaşii sa nu-l accepte capelmaistru. De aceea."

Dar să dăm cuvântul măscăriciului: