PILULA PINK A UNEI GENERAŢII: N. IORGA

Prefer o strofă de Eminescu întregii opere literare a d-lui lorga.

Octavian Goga Ca Pico de la Mirandola ştie tot ce se poate şti şi încă ceva.

Nu există zi, nu există ceas, nu există clipă, în care numele său să nu fie pomenit.

N. lorga istoric, N. lorga orator, N. lorga ziarist, N. lorga donator (şi vice-versa), N. lorga franco-fil sau fob (după dispoziţii), N. lorga germano- (tot aşa), N. lorga semito- (idem), N. lorga viitor ministru, N. lorga fost deputat, N. lorga mim, N. lorga alpinist, N. lorga agent (sau factor) cultural, N. lorga om politic, N. lorga om pur şi simplu sau încă N. lorga intim, în fine: N. lorga.

Nu există fapt, nu există fenomen, nu există întâmplare, nu există chestiune, nu există problem, în faţa căruia d-l lorga să nu răsară ca împins de resort.

N. lorga şi războiul, N. lorga şi pacea, N. lorga Şi valuta (mai ales), N. lorga şi inscripţiile de la Curtea de Argeş (ghinion!), N. lorga şi Universitatea, N. lorga şi Academia, N. lorga şi Europa. 'N. Lorga şi planeta Marte, N. lorga şi Universul (literar), N. lorga şi Teoria Cunoaşterei, N. lorga şi musca columbacă, N. lorga şi cărarea la ceafă, N. lorga şi Ceahlăul, etc., etc., etc.

De mi abcdefghijklmnopqrstuvwxyzşţăîâc copil, profesorii, bunicii şi părinţii ne-au deprins a vedea în acest bărbat ceva kolosal.

În şcoală ne-am trudit ochii pe frazele lui mari cât un ev şi asimetrice ca o brişcă din Paşcani.

Student, am auzit numele lui cântat pe patru voci, de la Nisa pân-la Tisa, de la Sorbonna la Vălenii de munte.

De douăzeci şi mai bine de ani, refrenul revine obsedant şi neîntrerupt, repetat parcă de mii de demoni invizibili şi perverşi într-o sală cu milioane de ecouri:

N. lorga, N. lorga, N. lorga, N. lorga.

Pe afişe, în jurnale, pe ziduri părăsite, pe bănci, la bănci, în sus, în jos, la dreapta, la stânga, înainte, înapoi: N. lorga.

Domnul N. lorga a spus că toţi francofilii nu-s decât nişte secături entuziaste. Ura î Domnul N. lorga a spus că numai francofilii au dat dovadă de patriotism, simţ politic şi experienţă istorică.

Ura! Ura!

Domnul N. lorga a scris că jidanii sunt inasimilabili.

Ura!

Domnul N. lorga a scris că evreii s-au asimilat.

Ura! Ura!

Domnul N. lorga a spus că broasca zboară.

Ha! Ha!

Francezii numesc aceasta une scie. Până la apariţia d-lui N. lorga limba românească n-a simţit nevoia unui cuvânt similar, de aceea el nu există încă. Orice înfăţişare va lua el însă, istoricul lui va fi inseparabil legat de numele marelui nostru istoric.

Un elephant, ga pese, ea pese, Un elephant, ca pese enormement Deux elephant, ca pese ca pese, Deux elephant, ca pese enormement, Trois elephants etc.

Pe româneşte va fi:

Un mic iorghist ţipa cu-nversunare: Domnul lorga-i mare, domnul lorga-i mare, Domnul lorga-i mare cât un elefant. Doi mici iorghisti etc.

Dar de asta nu-i vinovat exclusiv domnia sa.

Dovedind din şcoală, pe lingă o memorie fabuloasă, excepţionale aptitudini pentru învăţătură» elevul N. lorga a stârnit în juru-i o prea justificată admiraţiune. Când, mai târziu, terminându-şi studiile strălucite, a continuat (d sa maniere), să se instruiască, pe vremea când la noi în ţară, profesorul, inginerul sau medicul, într-un cuvânt intelectualul, îşi mărginea îndeobşte curiozitatea şi chiar idealul în obţinerea diplomei, desigur d-l N. lorga a reprezentat o rarisimă excepţie. Cu toate acestea d-sa nu se poate plânge de nenoroc. Faima i-a mers fulgerător. Toţi îl revendicau ca pe-o fală a neamului, acordându-i un credit nelimitat în toate domeniile. A fost pilula Pink a generaţiei sale. Apăsat din toate părţile de cea mai zgomotoasă popularitate, a ieşit la suprafaţă cu uşurinţă, ca o coloană de pastă de dinţi dintr-un tub sub presiune. Entuziasmul mulţimii l-a modelat semi-zeu. D-sa s-a simţit bine ca atare. Acesta e punctul de plecare al tuturor erorilor.

A existat un fetişism N. lorga. A existat.

Cu posedaţii nu se putea vorbi. Puteai să le demonstrezi negru pe alb, sau alb pe negru, că d-l lorga e supus şi el ca toţi oamenii păcatelor şi mizeriilor omeneşti, că strănută pe nas şi păşeşte pe talpă, că doarme, că mănâncă, în sfârşit că i se întâmplă să se contrazică şi că uneori susţine inexactităţi, că nu are de ex. Un dram de talent literar, nici pic de spirit critic. Inutil. Ei râdeau dispreţuitori şi-ţi răspundeau stereotip: „Te pui cu d-l lorga?"

Dacă d-lui lorga i-ar fi venit fantezia să dea reprezentaţii de dans ei l-ar fi comparat cu Nijinski sau cu Napierkowsca, dacă ar fi pictat, cu Leonardo, dacă ar fi spus cuplete, cu Nitta-Jo. Căci nu există activitate omenească în care d-l lorga să nu exceleze, de la jocul de şah la pirogravură, obţinând aşa cum a obţinut din şcoala primară până la Academie, premiul I.

Dacă mai adăugăm la toate acestea un anturaj Adulatoriu, care se extazia sau simula extazul, în faţa unor gesturi de la care prietenii sinceri l-ar fi oprit, miracolul se explică bine. Astăzi domnul lorga se află în situaţia dificilă şi mai presus de toate jenantă de a-şi putea îngădui orice Domnia sa o şi face. Pentru minţile în funcţiune aceasta nu vine în avantajul d-sale.

Domnul N. lorga afirmase că Ucraina nu există.

Revista, Viaţa Românească" a dovedit că ea există. Domnul lorga a pus capăt polemicei, adresându-se colaboratorilor „infamei reviste ieşene" cu vorbele: „Sunteţi obraznici!"

Recent*, d-l Octavian Goga aminteşte în Camera deputaţilor faptul notoriu că d-l lorga figurează în bilanţul băncii Blank. Camera râde. Domnul lorga soluţionează situaţia apostrofând întreaga adunare: „Să vă fie ruşine!"

Domnul N. lorga informează un ziar francez (Nouvelles litteraires) despre România arătând "că d-l Brătescu-Voineşti e cel mai mare romancier al ţării.

Dacă eminentul nuvelist n-a scris până în prezent romane, aceasta e desigur o necuviinţă faţă de d-l lorga.

Quousque tandem?

E incontestabil, că în viaţa publică d-l lorga reprezintă, ca să întrebuinţăm o locuţie trivială, un temperament. Pe jăratecul cotidianităţii, d-sa clocoteşte ca apa în samovar. Ne-am entuziasmat cu d-sa, când în adevăr inspirat şi mare, cu ochii în tavan şi umărul stâng în spre sud-vest, a izbutit să

* Cam prin 1925 îmi pare.

Ridice spre culmi ameţitoare nivelul unei Camere demoralizate, în anul de bejenie 1917.

Dar d-l lorga face, vai, politică.

Nu vom comite imprudenţa, să ne amestecăm în cercetările d-sale istorice. Ştim că admiratorii cei mai avizaţi aşteaptă cu gura de mai înainte căscată, fructul răscopt al maturităţii ştiinţifice, marea operă de sinteză, pe care din suflet i-o dorim formidabilă şi despre ale cărei idei centrale să putem discuta serios cum pot fi discutate astăzi de pildă ideile lui A. D. Xenopol.

Nu vom avea nici cruzimea să-i analizăm capriciile politice, cu toate că am fost secătură entuziastă şi că prin urmare simţ politic avem. Evenimentele şi-au luat de multişor sarcina să-l izoleze în ceară ca pe~un guzgan mort în stup.

Dar d-l lorga face, vai, literatură.

Producţia şi critica literară (d-sa se amuză cu ambele) îşi au obârşia, una în puternice simţăminte, cealaltă în atente cercetări, ambele în reflecţie şi meditaţiune, în reculegere. D-l lorga nu e un contemplativ. Am da un premiu aceluia care ne-ar putea indica ora când d-l lorga gândeşte. Nu are timp. E un om de acţiune, mai bine zis de trepidaţie, tip eminament motor. Capacitatea şi conţinutul comprehensiune! Sale artistice nu poate fi simbolizat decât de tărtăcuţă. După dejun, când nu are musafiri sau vreo redingotă de cercat, d-sa, în loc să se liniştească, ia creionul şi se pronunţă instantaneu asupra literaturii, în privinţa aceasta e mai prejos de inamicul d-sale de altădată, d-l M. Dragoniirescu. Nu are nici candoarea, nici bonomia acestuia. Domnul Dragomirescu nu pricepe nimic Şi nu convinge pe nimeni: e amuzant. D~l lorga pricepe greşit şi convinge destui: e primejdios.

Despre creaţiunile d-sale în literatură e de prisos să discutăm. Se ştie că între o conferinţă şi o vizită electorală d-l lorga „compune o poezie". Intre două feluri de mâncare însemnă pe şervet o cugetare pentru „Neamul Românesc", între două staţii de cale ferată scrie un act de teatru. Piesele d-sale s-ar putea socoti pe gări. Numere-le alţii. Privite sub specia eternităţii ele apar construite prin învârtituri cu bastonul în aer. Sub unghiul actualităţii imediate, comenteze-le cronicarii specializaţi.

În noi înşine, suntem convinşi că dacă într~o clipită de luciditate auto-critică, d-l lorga s-ar putea sustrage halucinantului narcotic al gloriolei şi ar privi în urmă ce-a făcut, inteligent şi impulsiv cum e, nu ne îndoim că ar da cu tunul în partizanii politici care i-au aplaudat piesele şi ar gâtui recenzenţii care lăudându-i literatura i-au pregătit pieirea. De aceea, ca drept credincios al acestei oropsite îndeletniciri omeneşti şi ca nevrednic slujitor a! Ei, din amvonul conştiinţei noastre împărtăşite din harul vornicului Neculce şi logofătului Miron, din amvonul conştiinţei noastre în care mai pluteşte duhul sfânt al lui Eminescu, Creangă, Caragiale şi Coşbuc, din amvonul conştiinţei noastre spre care se ridică fum de hârtie arsă din jertfa derizorie a d-lui N. lorga, spre mântuirea sufletului său rătăcit şi spre iertarea păcatelor sale, adevăr zic vouă fraţilor:

Afară din templu! Îndepărtaţi păgînul! Afară., afară.