* * *

— Este făcută după planul unei pinase olandeze, spune omul cu masca roşie pe care-l văzuse măsurînd cu pasul lungimea navei.

— Este un galion cu trei arbori, arborele mare la cuplul maistru, spune masca neagră. Măsoară înălţimea din chilă pînă-n punte. De ce să-i fi făcut prova atît de alungită ? Nu cred că încarcă mai mult decît 500 de baloţi a o sută de kile balotul. Numai dacă ar face cărăuşie cu aur, ar renta.

— Sau cu mirodenii, stăpîne.

— Taci, neghiobule !

Căpitanul Radu Nanu Păcurar ascultă convorbirea celor doi mascaţi, stînd după perdeaua baldachinului trasă spre bordul tribord. A văzut cum pe frînghia ancorată de maimuţă a urcat un matelot foarte sprinten care a desfăşurat o scară de pisică, după care a coborît pe parîma ancorei în curtea şantierului şi fără să zăbovească a ridicat cele două scări culcate lîngă cala de lansare, sprijinin- du-le de bordaj. A văzut cum au escaladat zidul şi au coborit pe parîma ţinîndu-se numai în raîini, ca mate- loţii antrenaţi, doisprezece bărbaţi purtînd la brîu numai securi de abordaj. Dintre aceştia, numai doi au urcat la bordul navei. A văzut cum ceilalţi zece au scos cîlţi din sacii prinşi la spate şi cum unul din ei, găsind poarta şantierului neferecată, a urcat scara la bord. A auzit cum aceia au vorbit în şoaptă.

— Au lăsat şi poarta fără lacăt, stăpîne. Să-i chem pe toţi ?

— Pe San Marco, cum să lase poarta deschisă ?... Sînt nebuni ?

— Nu sînt nebuni ! Sînt puternici !

— Tot una !

— Grăbiţi-vă cu rugul... „II capitano" este acolo, între săbiile voastre. Talismanul lui fermecat şi-a pierdut puterea blestemată... If vom purifica prin foc.

— Păcat de navă, a şoptit cel cu masca roşie, intrînd In cabină şi scoţînd un felinar orb de sub pelerină.

— Dacă era la apă, o duceam în insule... Este o navă frumoasă.* Blestemaţii ştiu mai multe decît ştim noi... Ai găsit hărţile ?

— Cabina este goală.

— Se zice că fşi calculează latitudinea cu mai marc precizie dectt o faci tu.

— Pe San Marco, este o minciună... Cu ce ? Cu asta ?

Omul aduce lumina felinarului pe astrolabul arab fixat in lăcaşul lui pe masa din mijlocul cabinei. Atunci se aude un strigăt înăbuşit în interiorul navei, ca şi cînd cineva ar fi fost sugrumat şi cel cu masca neagră este din doi paşi la geamul prin care căpitanul Radu Nanu Păcurar i-a urmărit toate mişcările pînă la urcarea pe punte. Lumina verzuie a lunii strecurată prin ferăstruică cade pe mască. Radu Nanu Păcurar vede legătura înnodată la ceafă şi ştie că cel pe care-l poate atinge cu mîna este Lucio Salvaresso.

— Bine-ai venit la Libertatea don Lucio, spune, ieşind de după perdea. Ţine în fiecare mînă cîte-un pistol... Mă bucur că ţi-ai adus şi pilotul, pe vrednicul don Cesare... Cu ce pot fi de folos domniilor voastre ?

— Sapristi ... Diavolul !

Căpitanul simte cum cineva se ridică în spatele lui din umbra duşumelei. Sare spre mijlocul cabinei, primind lovitura de măciucă peste mîna stingă. În aceeaşi clipă Lucio Salvaresso îşi trage stiletul şi cu o fandare lungă vrea să i-l înfigă în gît. Căpitanul Păcurar face un al doilea salt lateral, mîna stingă îi atîrnă moale, a scăpat pistolul, deci cînd cei doi au intrat în cabină, un al treilea a intrat tîrîndu-se, don Lucio îşi merită cu adevărat faima de vulpoi al mărilor, se aude un geamăt pe punte, se aud tropote, în uşa cabinei apare un cavaler mascat, cu spada la mînă, Lucio Salvaresso rîde şi spune :

— Diavolul însuşi sau „il Capitano" cu o mie de înfăţişări, vei arde aici, cu nava ta ! îţi las această şansă. Ca şi onoarea de a te purifica prin foc în numele libertăţii.

Cavalerul din uşa cabinei înaintează ameninţător spre don Cesare, pilotul.

— Aici, Iuliana ! rîde Lucio Salvaresso.

Căpitanul Păcurar îl vede pe măciucaş rînjindu-i. Omul se apropie din stînga, şi-a scos securea de abordaj de la brîu, Lucio Salvaresso îi vine din dreapta, ceilalţi doi îl atacă din faţă. Cu o mişcare scurtă ţinteşte şi descarcă pistolul în capul celui cu securea. Aruncă pistolul fume- gînd în pieptul pilotului şi în acelaşi timp sare spre ca- valerul-femeie, spre a-i smulge spada. Iuliana ©achivează ; spada descrie fulgerător un arc de cerc şi treokKlu-i pe lîngă obraz, se înfige în umărul lui Lucio Salvaresso care geme, scăpînd stiletul. Din mişcare, căpitanul Păcurar îl izbeşte pe don Cesare cu pumnul în bărbie. Tropotele, gemetele, strigătele înăbuşite au luat sfîrşit. Cînd Radu Nanu Păcurar sare asupra pilotului de pe Mehmed şi-l dezarmează, cavalerul mascat fuge pe punte.

— Ah, ticăloasă între ticăloase, scrîşneşte Lucio Salvaresso repezindu-se spre uşa cabinet. Se aude un fîşîit uşor. Un laţ de mătase i se înfăşoară pe gît. Cu un geamăt frînt, Lucio Salvaresso cade îh genunchi.