* * *

Judecata se face între stivele de scînduri puse la uscat. Intre două din stive s-a aşezat o grindă de stejar cioplită pentru a folosi drept chilă la un caic uşor de Bosfor. De grindă atîrnă cinci parîme cu laţ. Cei cinci prizonieri nu-şi fac nici o iluzie. Au văzut mateloţii de pe Libertatea lestînd cadavrele celor căzuţi în lupta scurtă şi prin surprindere, cînd se credeau stăpîni pe şantierul pustiu. Le-au lestat cu tot felul de ferotenii legate de picioare, au încărcat cadavrele în barca de la cheu şi barca a coborît în umbra malului spre capul Arnavutkioi, acolo unde Bosforul curge năvalnic şi are adîncime mare.

Căpitanul Radu Nanu Păcurar stă pe o grindă, îi priveşte pe'cei cinci aduşi în pata de lumină a lunii, au figurile obişnuite ale mateloţilor din Galata, strînsură de „desperados", cu urmele viciilor întrezărite pe feţele aspre şi se întreabă cine este Iuliana aceea travestită în cavaler pe care Lucio Salyaresso a chemat-o cu atîta patos şi dacă în adevăr spada ei doar şi-a greşit ţinta sau dacă a căutat cu tot dinadinsul pieptul lui Salvaresso ? ! Dacă da, atunci de ce ? Salvaresso şi don Cesare au fost trimişi armatorului S-ar putea ca Salvaresso să-şi fi luat toate măsurile şi pentru ipoteza unui atac nereuşit, lăsînd prin apropiere grosul trupei, lucru puţin probabil. „El Sarasino" numărase trupa adusă de Salvaresso la locanta Loredanei Brocca, totalul oamenilor depăşind binişor efectivele echipajului de pe Mehmed.

— Sînteţi nişte bastarzi ieşiţi dintr-o scroafă împerecheată cu un cîine rîios, îi moralizează Grigore Poalelungi pe cei aflaţi sub spânzurătorii Voi sînteţi mateloţi, măi, viermi de salcie, buni să vă înfig undiţa m fund şi să vă dau momeală la guvizi ? ! Cum te-a lăsat inima de cîine, Gheorghios, să dai foc Ia aşa frumuseţe de corabie ?

— Mă pregătisem numai să-i dau foc, cwptan Poalelungi.

— Nu este creştineşte să ne batjocoreşti înainte de moarte, captau Poalelungi.

— Dă-ne o cruce s-o sărutăm şi spînzură-ne să nu mai vedem minunea de pe cală. Am s-o visez şi pe lumea ailaltă, captau l

— Tu eşti Stylianos Lados, cîrmaciul ?

— Eu, captau !

— Cum de-ai decăzut într-atîta, Stylianos ?

— Am şase copii, captau, nevasta bolnavă şi stăpînul care ne hrăneşte este don Lucio, binecuvântat să-i fie numele.        ,,

— Porunca captanului e sfkită, Poalelungi, spune numitul Gheorghios, semănrnd aidoma cu cel care-l cercetează cu întrebări batjocoritoare. Au amrndoi capetele lun- t guieţe de pelicari, nasuri coroiate peste mustăţi stufoasa, sînt bărbieriţi, au amîndoi ochiul stîng scurs, obrazul crîm- poţit de crestături, sînt înalţi, uşor aduşi de spate şi poartă - aceleaşi pieptare din aba cusute cu suitaşuxi negre. Radu y Nanu Păcurar ghiceşte gîndul secundului său şi pentru că i-l ghiceşte îi vine în ajutor, spunând :

— Oamenii au dreptate, Poalelungi... Aduceţi sfînta f cruce din cabina mea, s-o sărute şi gata. Ne apucă zoriL

Vă iert pentru nelegiuirea voastră. Amin !

— Dumnezeu să vă ierte ! murmură în cor mateloţii de pe Libertatea, care închid stivele, stînd cu săbiile de abordaj la mînă.

— Amin, răspund cei cinci şi îngenunche.

Se aud paşi, alţii decît ai matelotului plecat sa aducă crucea şi se înfăţişează omul de arme al principesei Mărgărita, Căliman, care-l cheamă pe căpitan la „jupînul cel bătrîn". Căpitanul Păcurar coboară cu regret de pe grindă. | Pînă acum oamenii lui Salvaresso s-au ţinut bine. Pe trei din ei îi cunoaşte din piaţa de matrozi de pe cheul Galata.

Cum s-ar fi putut împotrivi poruncilor date de stăpînul lor ? Cine i-ar mai fi angajat, dacă ar fi făcut-o ? Cît despre Gheorghios, se vede de la o milă că este aromân, că a fost la uskoci şi că şi-a scăpat pielea fugind la Istanbul, unde, murind de foame, s-a angajat la cel dinţii armator care şi-a făcut strigările în piaţa de mateloţi.

Îl mai aude pe Poalelungi, spunînd :

— Crăp de nerăbdare să văd cu ce-ţi răsplăteşte Casa Salvaresso nevasta şi copiii pentru credinţa ta, Stylianos.

— Domnul să aibă grijă de amărîţi ! răspunde cîrmaciul.