* * *

Voica Ilinca are senzaţia că principesa Mărgărita este foarte aproape, la capătul canalului mărginit de stînci. Un fluid eterat o învăluie eliberînd-o de spaimă. Se întoarce într-o lume familiară, nu-şi dă seama în ce fel fa- . miliară, dar ştie că a mai fost aici, poate în vreo călătorie a tatălui ei pe cînd era copilă. Tot ceea ce i s-a părut înspăimîntător, stîncile uriaşe, faleza rîpoasă, marea şi noaptea reintră în firesc. Urmăreşte atentă rotirea bărcii, care pînă atunci plutise cu pupa înainte, făcînd-o să vadă cum cele două rînduri de stînci printre care lunecau repede, duşi de curent, păreau că se apropie unul de altul, închizînd canalul.