* * *

Cînd omul înalt, cu ochiul scos de jungher s-a ridicat de la masă strigînd : „Gaspare, de ce nu vine don Diego după învoială", cei doi ieniceri din prepeleac, care se pare, vorbiseră în şoaptă, au tăcut, pregătindu-şi laţurile. Cînd omul înalt a trecut pe sub prepeleac, Ioanidis şi Grozav, neguţătorii de la Izmk, păreau chercheliţi. Grozav i-a ieşit înainte cu un pocal cu vin de Chios, cerîn- c«u-i chiorului să bea cu ei, ca un adevărat „Kaptan" ce este, pentru că, este sigur, l-a văzut cîndva în insule, dacă nu cumva l-a şi tocmit pentru o sută de capete de oi, el, (hiorul Luîndu-i arvuna, fără să mai facă drumul în Lesbos eu oile...

243"

— Eşti un tîlhar, a stăruit Grozav, dar îmi place s*l beau cu tîlharii. Chiorul i-a făcut vînt şi Grozav s-a du* de-a berbeleacul, risipind vinul şi spărgînd pocalul de W ars. A rămas jos oftînd. Tovarăşul lui de neguţătorie ^ îngenuncheat şi i-a dat să bea din pocaluî lui. Scena a fost urmărită de cei doi ieniceri din prepeleac şi de Meimărunt ! rămas la cai.

— El este, a şoptit beţivanul hîcîind atunci cînd muiat buzele în pocal. A ridicat stînga. Văzînd semnul ienicerii au coborît la piciorul scării. Mateloţii rîdeau' batjocorindu-l pe neguţătorul beţiv. Chiorul s-a oprit în pragul hanului, nu la bucătăriile de unde veneau mirosuri de carne friptă pe cărbuni, ci la uşa mare care dădea spre odăile de jos. A ieşit cel numit Gaspare, spunînd că, daca stăpînul n-a venit. înseamnă că are treabă, el nu ştie ce treabă au clienţii cu stăpînul, n-a primit nici o porunca şi nu este bine să se facă atîta gălăgie, nu prea mai sînt clienţi, dar este un bulucbaşă sus, care vrea linişte. Chiorul s-a făcut că-l zvîrle peste prag. Atunci au ieşit şi cei trei mateloţi din chioşc. Ienicerii nu i-au băgat în seamă, bătîndu-şi joc de cei doi beţivani care, gilcevindu-se, urmăreau jocul Gaspare-Chiorul. Chiorul a intrat după Gaspare în han, strigînd că are treabă cu stăpînul, Gaspare striga că stăpînul nu este. Cei trei mateloţi se opriseră în uşă, o dată cu unul din ieniceri care, fiind lîngă ei, a auzit cum Chiorul i-a spus lui Gaspare :

— Unul din turci şi-a luat zborul... Să intrăm în casă, este ceva !

Ga'spare a încercat să intre pe uşa care lega ospătăria de casa stăpînului. Drugii erau puşi pe dinăuntru, semn că ştăpînul se întorsese acasă. Pentru liniştea lui, Gaspare a tras de cordonul clopoţelului. Poate iese dona Andreea. Poate... Cel Chior a ciocănit în uşă. Apoi a bătut cu pumnul. Ioanidis şi-a spus că se întîmplă ceva în afara poruncilor date de căpitan. Unul din mateloţi s-a întors spre prepeleac.

— Pe Allah, Kara Işik a adermit, a spus ienicerul rămas: Unde vrei să urci, năpîrcă ?

Matelotul a rămas o clipă descumpănit. In clipa aceea ienicerul i-a zvîrlit laţul, strîngîndu-i mîinile pe lîngă trup*

— La mine, a strigat matelotuL

244"

Cei doi oameni ai Chiorului s-au repezit în curte. Au ăzut în jungherul neguţătorilor, care le-au proptit vîr- fufile în beregăţi. înainte de a-şi da seama ce se întîmplă cu ci, au fost legaţi burduf. Ienicerii i-au scos afară din 0^radă bueşindu-i cu ocări, ameninţîndu-i cu ştreangul şi cu aruncatul în cîrlige. Muşteriii cîţi rămăseseră şi-au suflat cuvîntul de groază : „agia", vîrîndu-şi nasul în pocale. Ienicerii i-au silit pe cei trei să se caţere în lăzile samar. Fiecare era legat la gură de Meimărunt, apoi, o dată vîrît în lada din nuiele, era legat peste picior. Doi într-o ladă unul cu capul la picioarele celuilalt, cel mai voinic în lada care ţinea cumpăna...

— Pe Allah, la agie ! a şoptit destul de tare unul dintre ieniceri.