Iubire, sete de viață,

Tu ești puterea creatoare,

Sub care inimile noastre

Renasc ca florile în soare,

Și, îmbătate de-al tău farmec,

Ce peste lume se așterne,

În tremurarea lor de-o clipă

Visează fericiri eterne.

Din haos și din întuneric

Te-ai smuls, fecundă și senină:

Al tău surâs de alma parens

Fu prima rază de lumină.

Și, de căldura ta, planeții

Treptat se dezmorțesc, învie...

Pe toți ca într-o mreajă-i leagă

Universala simpatie.

Tu faci să circule în lume

Puterea ta de zămislire.

Și miliardele de forme

De-a lungul vremii să se-nșire.

Viețile, ascunse-n germeni,

Din somn cât le atingi tresar,

Și toate-n raza ta învie,

Și toate mai frumoase par.

Prin tine, valuri de vibrații,

Din depărtatele planete,

Trezesc în sufletele noastre

Dureri și bucurii secrete;

Ș-acele nostalgii ce-adesea

Ne vin fără să știm de unde,

Or fi ecouri ostenite,

Chemări din regiuni profunde.

E greu să-mi deslușesc ce cuget...

Dar tu-mi evoci o lume-ntreagă,

De care nu știu ce putere,

Ce doruri mistice mă leagă.

Mă simt mai bun, mai cald, mai vesel.

Viața toată mi s-arată

Frumoasă, și într-o lumină

Cum n-am văzut-o niciodată!

Căci azi iubesc; din nou îmi pare

Că e întâia mea iubire.

Natura-mbracă pentru mine

Podoabe, ca să mă inspire:

Copacii înfloresc, în aer

Plutesc miresme-mbătătoare,

Același dor, același suflet

Palpită-n fiecare floare.

Iubesc, și-n clipa asta toate

Câte răsar în primăvară

Sunt propriile mele visuri,

Aievea întrupate-afară.

Atins de farmecul vieții,

Mă simt o forță-n univers,

Și glasul meu devine cântec,

Gândirea mea devine vers.