Partea a III–a

Sfaturi pentru șefii de cuib, ca unitatea de sub comanda lor să poată merge bine.

PUNCTUL 29. 1) Cum trebuie să fie și să se poarte un șef.

Un șef trebuie să fie înțelept, trebuie să se gândească bine când ia o hotărâre, pentru ca ea să fie bună. Hotărârea trebuie luată repede și dusă până la capăt.

Trebuie să fie blând și să-și iubească oamenii de sub comanda lui.

Trebuie să fie voios; așa trebuie să apară înaintea celor pe care îi comandă, nu amărât întunecat nervos.

Trebuie să fie drept cu legionarii și cu toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptății, ale moralei; nu prin lașitate sau minciună.

Trebuie să fie curajos și hotărât în ceasuri de primejdie. Așa bunăoară, dacă va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sări pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec etc.

Trebuie să împartă bucuriile și durerile cu toți camarazii lui. În orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionară, el trebuie să-și aleagă locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuiește ca să apuce cel dintâi loc la masă sau cel mai bun pat la culcare.

Trebuie să fie dibaci, adică orice ordin să-l ducă la bun sfârșit, întrebuințând căile cele mai inteligente.

Trebuie să comande clar și să-si ducă oamenii la biruință.

Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre alții.

Să știe să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanță capitală. Un șef de ar avea toate calitățile din lume și dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbinare, neînțelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii șefi care îndată ce iau comanda unei unități, unitatea începe a se destrăma.

Să fie foarte cuviincios cu toată lumea. Să nu bruscheze lumea, pentru că în loc de a o atrage o s-o îndepărteze.

Trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un șef și nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată.

Să fie om de cuvânt.

Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.

Într-un cuvânt, să se poarte în așa fel încât toată lumea să poată spune: „Într-un legionar te poți încrede, căci un lucru luat de un legionar pe seama lui îl duce la bun sfârșit.”

Șeful legionarilor este un om năzdrăvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie să fie învingător. De va cădea, el se va ridica din nou și va învinge.

Numai înzestrat cu astfel de calități, un șef legionar va putea prin școala cuibului și prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creând un suflet nou, un adevărat caracter, care va ști să învingă în toate împrejurările și cu care țara se va putea mândri.

PUNCTUL 30. 2) De ce trebuie să se păzească un șef legionar.

a) Să nu se lase ademenit. Adversarii au două căi de luptă. Prima cale, atacul fățiș pentru a ne strivi. Dacă văd că noi am rezistat și n-am fost striviți, atunci încearcă a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastră.

Un exemplu: procesul de la Văcărești din 28 Martie 1924. Procesul acesta a urmărit strivirea noastră. Noi însă am rezistat, am ieșit învingători, adică am fost achitați.

Diferite persoane sus-puse se arătau prietene cu noi (după proces), ne chemau la masă, ne lăudau: că suntem buni, suntem talentați, vom ajunge departe etc.

În același timp încercau dezbinarea noastră: vorbind rău pe ceilalți camarazi.

Noi am prins această notă de atac și ce auzeam, veneam și ne spuneam unul altuia. Și atacul a căzut. Iar noi, după 10 ani, ne găsim tot așa de uniți ca și în ceasul întâi.

Acum împotriva Mișcării Legionare, se întrebuințează primul mijloc: încercarea adversarilor de a ne strivi. Când vor vedea însă că nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastră prin ademenire.

Nu vedeți cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în două, averescanii în două, iar acum, în urmă, și național țărăniștii stau gata să fie învinși și rupți în două. Vor încerca și cu noi. Dar noi vom fi pregătiți și vom învinge.

PUNCTUL 31. Ce trebuie să facă un șef legionar, când simte atacul ademenirii.

Imediat trebuie să raporteze șefului său și șefului Legiunii și să spună deschis cuibului din care face parte. Adică să dea pe față uneltirile vrăjmașe.

PUNCTUL 32. b) Nu există în Legiune „M-am supărat și plec.”

Dacă se ceartă cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie să se împace. În orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest motiv, căci nu se poate supăra pe Legiune, adică pe lupta de mântuire a tării sale. Iar dacă pleacă, greșeala lui este foarte mare față de toți legionarii, fată de drapelul Legiunii și fată de neamul său.

Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supără.

PUNCTUL 33. c) Lupta cu alți șefi legionari.

Este o mare greșeală ca un șef legionar, din invidie, să înceapă a vorbi de rău în fata oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al său. Aceasta duce la dezbinarea în două a legionarilor, la lupta dintre dânșii, la victoria inamicului.

Este așa de grav acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea fapte aproape ca o trădare. Cum? Pentru ambițiile tale să distrugi Legiunea?

Chiar dacă sunt dușmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartă, nu se mai vorbesc de rău, luptă fiecare în funcția pe care o are și slujește cu credință cauza legionară și victoria de mâine.

PUNCTUL 34. d) Spiritul negativ.

O altă boală de care trebuie să se ferească un șef legionar și să-si păzească toți oamenii din Organizație, boală care este foarte periculoasă, pentru că aduce neînțelegeri în sânul Organizației și mai ales pentru că taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formă de veșnică nemulțumire.

Sunt anumiți oameni, care orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemulțumiți și au în totdeauna ceva de zis. Aceștia țin pe loc orice încercare de creație, taie avântul oamenilor de faptă.

Organizația noastră nu este o Organizație de critică, de negație, ci este o Organizație cu spirit de afirmație, de combativitate, de ofensivă.

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii, noi acum să cucerim și să înfăptuim cât mai mult și cât mai bine.

PUNCTUL 35. e) Toți șefii legionari și toți legionarii dintr-o comună, fabrică etc. trebuie să fie de acord în toate chestiunile care interesează organizația noastră.

Ex.: la Facultatea de Litere din București s-au făcut alegeri pentru Președinte și pentru Comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listă, iar alt legionar cu alt grup de legionari a candidat pe altă listă. Legionarii s-au rupt în două și la vot au căzut.

Legionarii nu vor mai face asemenea greșeli grave. Ei vor merge uniți chiar pe un drum rău (greșit).

Pentru că drumul cel mai rău este dezunirea.

Pe când altfel și în iad dacă ar merge trupa legionară, de va fi unită, va învinge tot iadul și se va întoarce pe urmă înapoi învingătoare. Ex.: la alegerea unui primar din comună, dacă șefii legionari hotărăsc a vota pe un anumit om, nu trebuie să existe legionar care să voteze pe un altul sau să înceapă cu critica.

Toți într-un gând și într-un suflet.

Și adversarii vor spune: „Să ne punem bine cu legionarii, că sunt toți oameni dintr-o bucată, hotărâți și uniți. Cu cine vor vota ei, acela iese primar, căci merg toți într-o parte.”