Furturile îngerilor şi ale diavolilor

Mai e în afară de acestea ceva, socotesc, plăcut pentru auz. Ei spun şi cred că de aceea se rînduiesc de Dumnezeu îngerii păzitori ai morţilor ce zac în mormintele lor, pentru că este îngăduit diavolilor ca în fiecare noapte să mute trupuri de-ale drepţilor, cîte vor putea, pe patruzeci de cămile (alţii măresc numărul pînă la 400), punîndu-le în gropniţele şi în locurile de îngropare ale păcătoşilor. Şi tot aşa îngerilor le este îngăduit să fure cu acelaşi număr de cămile, luat de şapte ori, trupurile celor păcătoşi, şi să le strămute în gropniţele celor drepţi. Aceia mutaţi fie de îngeri, fie prin diavoli, se vor număra la judecata din urmă cu ceata în care li se vor afla trupurile, aşa încît sau se vor osîndi, sau se vor proslăvi. De aceea, atît îngerii cît şi diavolii se ostenesc necontenit şi stau treji ca nu cumva cei păziţi să fie furaţi de partea adversă, iar ei să fure de la alţii cît pot, ca să aducă un număr mai mare de captivi la ai lor.

Sînt unii care judecă mai cu chibzuinţă despre furtul îngerilor şi al diavolilor, zicînd că acest lucru nu se face de ei nici cu sila, nici pe nedrept, însă îngerii din mormintele celor necredincioşi fură trupurile celor credincioşi, adică ale muhammedanilor ; iar diavolii din mormintele muhammedane fură trupurile celor necredincioşi. Aceia fac acest lucru sau pentru că au murit şi au fost îngropaţi pe locurile supuse creştinilor, sau pentru că ţineau în taină religia muhammedană. Iar aceştia, pentru că numai după îmbrăcăminte, pe dinafară, se prefăceau că sînt muhammedani, dar pe dinăuntru petreceau în necredinţa lor de mai înainte, adică în creştinism, iudaism şi altele. Dar ajunge despre acestea; să le vedem pe cele ce urmează.