Illahi

Cîntăreţul cîntă armonios şi dulce imnuri artistic compuse (pe care le numesc illahi, adică dumnezeieşti), alternativ (la noi se spune antifonal) de amîndouă părţile mezcidului şi acele teravi nu se termină decît după împlinirea a trei ceasuri, în cetate se deschid toate prăvăliile în care se vînd alimente ; pe uliţe, în curţile djeamiilor se vînd fel de fel de bomboane dulci făcute din zahăr, pretutindeni fiind aprinse candele şi felinare. Băieţi, tineri, laolaltă cu bătrînii se adună fără nici o împiedecare, dar mai cu seamă fără de ruşine, veselindu-se în tot felul şi strigînd de parcă ar fi ziua Bairamului. Femeilor (ca totdeauna) le este şi atunci oprit să iasă în popor si nu li se îngăduie nici sub pretextul rugăciunilor nici sub vreun alt motiv evlavios să viziteze djeamiile sau să iasă din casă, afară de desfrînate şi altele care avînd amanţi se îmbracă de multe ori în haine bărbăteşti şi petrec cu amanţii lor în poftele lor pînă cînd se luminează. Adeseori s-a întîmplat că astfel de femei au fost recunoscute de gărzile de pază, prinse şi pedepsite aspru.

Terminîndu-se rugăciunile teravi, fiecare se întoarce la casa lui sau se duce la lucrul său particular sau public (căci porţile vizirului şi ale altor boieri care administrează treburile publice sînt deschise şi toate instituţiile funcţionează). Şi astfel petrec toată noaptea bînd şi mîncînd din cele îngăduite cît poftesc şi se distrează cu femeile şi cu ţiitoarele chiar şi pînă la sînge dacă au putere, purtînd războiul Venerei (căci de cîte ori repetă actul împreunării, de atîtea ori cred ei că merită harul). Şi aceasta pe faţă, mărturisind însuşi Curanul: „Dacă, zice, veţi posti şi veţi cunoaşte că oamenilor le sînt de folos îndreptările mărturiei veţi primi şi Furcan, plata voastră, de aceea vă dăruiesc libertate să fiţi cu femeile voastre în post, căci a prevăzut Dumnezeu că vă veţi tăia împrejur (vă veţi circumcide, prin împreunare) sufletele voastre. Acelea sînt îmbrăcămintea voastră iar voi a lor, de aceea lipiţi-vă de ele şi le iubiţi şi ce vă este scris. Şi faceţi postul din zori (de cum răsare soarele) pînă în noapte, fără împreunare cu femeile, pentru că veţi fi petrecând în casele de rugăciuni” etc.

Înainte de a se lumina de ziuă cu o oră şi jumătate, în turnurile djeamiilor, muezinii sau cîntăreţii cîntă cu adevărat foarte dulce temdjidul, adică slavoslovia, care este semnul şi hotarul înfrînării la mîncare şi al începerii postului zilei următoare. Auzind temdjidul se abţin de la mîncare şi, aşteptînd ora rugăciunilor de dimineaţă, sau citesc Curanul, sau aţipesc puţin sau, dacă voiesc, priveghează. Iar cînd a început ezanul, sabah namazi (rugăciunile de dimineaţă), se duc iarăşi la djeamie sau le săvîrşesc acasă, după care se retrag să doarmă, în acele zile ale Ramazanului le este îngăduit să doarmă pînă aproape de ora amiezii. Aşa s-au obişnuit să facă în toate zilele Ramazanului. Iar noaptea dinaintea Bairamului o numesc Arife, sau simplu pe turceşte Arife ghedjesi, adică Noaptea Arife. Să explicăm pe scurt ce se înţelege prin acest Arife.