Zidul lui Alexandru

Din porunca lui Dumnezeu, poporul acela va petrece pînă la sfîrşitul lumii dincolo de zidul de aramă (pe care îl numesc Seddi Iskeander, adică „Zidul lui Alexandru). Despre silinţa şi stăruinţa lui de a face iarăşi o invazie în lumea aceasta au brodit o altă fabulă mult mai buna. Ei spun că după ce a închis Alexandru prin zidul acela de aramă poporul adjiudjiilor şi al madjiudjiilor, acela se sileşte ca, stricînd zidul, să facă o nouă năvală peste locuitorii lumii acesteia. Dar fiindcă n-au unelte de fier potrivite pentru lucrarea lor şi nici nu ştiu să le facă, de la primul ceas al nopţii şi pînă în zorile dimineţii ling cu toţii zidul cu limbile. Şi astfel, cînd aproape se luminează, îl aduc la o astfel de subţirime, că nu rămîne mai gros decît o cojiţa de ceapă. Văzînd ei acest lucru şi nădăjduind de acum să iasă, strigă toţi cu mare glas şi zic : „Iată, acum vom ieşi”. La vorba aceasta a lor, Dumnezeu face la loc zidul acela de aramă şi-l aduce la grosimea cea dintîi. Şi astfel, lingînd zidul în fiecare noapte, iar Dumnezeu dimpotrivă reînnoindu-l, se chinuiesc cu ostenele necontenite şi zadarnice. Iar cînd va voi Dumnezeu sa aducă sfîrşitul lumii acesteia, piticii aceia (zic ei) se vor lăsa în voia lui Dumnezu şi vor zice : „Iată, vom ieşi cînd va binevoi Dumnezeu” Şi astfel, abia atunci le va îngădui lor Dumnezeu să lingă şi să strice tot zidul. Şi făcînd acest lucru vor năvăli ca lăcusta pe întreaga suprafaţă a pămîntului şi vor mînca şi vor nimici atît pe oameni cît şi pe celelalte vietăţi ca pe iarbă, afară de musulmani. Căci socotesc ei că Dumnezeu, în mod excepţional, îi va păzi de cruzimea acelora, şi acel lucru va fi după rînduiala lui Dumnezeu, ca sa-i încerce pe cei credincioşi ai săi prin tirania luiTedjdjiali (adică a lui Antimuhammed), dacă petrec ei cu tărie în credinţa lor. Despre acestea spun aşa :