Etică şi libertate.

Pentru a face mai perceptibili polii tensiunii dintre funda-mentalism şi relativism, tensiune pe care am considerat-o constitutivă pentru imaginarul politic burghez, voi face apel aici la două faimoase seturi de opoziţii. Mai îfttâi, voi evoca distincţia pe care Max Weber o face între o „etică a convingerilor” (Gesinnungsethik) şi o „etică a responsabilităţii” (Verantwortungsethik):

Cel ce profesează etica responsabilităţii ţine seama de toate defectele curente ale oamenilor, el nici nu are dreptul – cum a spus foarte bine Fichte – să-i considere pe oameni buni şi perfecţi şi nu se simte îndreptăţit să-i facă pe alţii răspunzători de urmările propriilor sale fapte, atâta vreme cât le-ar fi putut prevedea. El va spune: aceste urmări trebuie puse pe seama faptelor mele. Adeptul eticii convingerilor se simte „responsabil” doar pentru un singur lucru: ca flacăra convingerilor pure, bunăoară flacăra protestului împotriva nedreptăţilor sociale, să nu se stingă. Să o aţâţe mereu este principalul scop al acţiunilor sale complet iraţionale, judecate prin prisma unui posibil succes, fapte ce nu pot avea şi nu trebuie să aibă decât o valoare exemplară.1*5 în al doilea rând, tensiunea dintre „fundamentalism” şi „relativism” în strategia identitară a burgheziei poate fi mai bine percepută pornind de la relaţia dintre o definiţie negativă şi una pozitivă a libertăţii. în descrierea lui Isaiah Berlin, libertatea „pozitivă” este legată de valori, de un canon, este libertatea, ca să spunem aşa, substanţiată, circumstanţiată şi, nu în ultimul rând, instituţionalizată. Acesteia i se opune libertatea „negativă”, în sensul că, definită negativ, prin delimitarea sferei de manifestare a persoanei înăuntrul căreia nici o instituţie oficială, nici un corp reprezentativ, indiferent de legitimitatea pe care se bazează, nu-şi poate manifesta autoritatea.19 Conceptul libertăţii „negative” este implicat şi în ideile lui Karl Popper despre democraţie ca sistem de a schimba conducătorii politici fără violenţă20 sau ale lui Friedrich Hayek despre justiţia socială realizată prin hazardul pieţei şi nu prin prisma opiniilor despre dreptate ale unei facţiuni dominante care redistribuie resursele societăţii21.

NOTE

1. Jorg Fisch, articolul „Revolution III. 1”, din Otto Brunner, Werner Conze, Reinhart Koselleck, Geschichtliche Grundbegriffe. Histroisches Lexikon zur politisch-sozialen Sprache în Deuthschland, Klett-Cota, Stuttgart, 1984, voi. 5, pp. 670-671.

2. James H. Billington, Fire în the minds of men. Origins of the revolutionary faith, New York, 1980, pp. 15-l6.

3. Reinhart Koselleck, articolul „Revolution. IV.7. Herausbildung eines geschichtliches Revolutionsbegriffs”, în Brunner, Conze, Koselleck, op. cât., p.718.

4. Idem, p. 719.

5. J. H. Billington, op. cât., p. 19.

6. Koselleck, op.cât., pp. 719-20.

7. Citat în Koselleck, p. 736.

8. Idem, p. 736.

9. Citat în Roger Chartier, „Culture populaire et culture politique dans l’Ancien Regime”, în Keith Baker (ed.), The Political Culture of the Old Regime, Pergamon Press, Oxford-New York, 1989, p. 246.

10. Idem.

11. Willibald Steinmetz, „Gemeineuropăische Tradition und naţionale Besonderheiten im Begriff der «Mittelklasse». Ein Vergleich zwischen Deutschland, Frankreich und England”, în Reinhardt Koselleck şi Klaus Schneider (ed.), Biirgerschaft. Rezeption und Innovation der Begrijflichkeit vom Hohen Mittelalter bis ins 19. Jahrhundert, Stuttgart, 1994, p. 180.

12. J. Abray, „Feminism în the French Revolution”, în American Historical Review, 80, 1975.

13. Mona Ouzuf, „L’Opinion publique”, în Baker, p. 430. 14. Wem,p.431.

15. J. Starobinski, „Eloquence antique, eloquence future: aspects d’un lieu commun d’ancien r6gime”, în Keith Michael Baker (ed.), The Political Culture of the Old Regime, Pergamon Press, Oxford-New York, 1989, pp. 312-313.

16. Fritz Stern, „Moeller van den Bruck and the Third Reich”, în Fritz Stem, The Politici of Cultural Despair. A Study în the Rise of German ldeology, University of California Press, Berkeley and Los Angeles, 1961.

17. Vezi Cari E. Schorske, Fin-de-siicle Vienna. Politics and Culture, Alfred A. Knopf, New York, 1980, pp. 19-22.

18. M. Weber, Politica, o vocaţie şi o profesie (Politik als Beruf), traducere de Ida Alexandrescu, Ed. Anima, Bucureşti, 1992, p. 48.

19. Isaiah Berlin, „Două concepte de libertate”, în Patru eseuri despre libertate, traducere de Laurenţiu Ştefan-Scalat, Humanitas, Bucureşti, 1996.

20. Karl R. Popper, Societatea deschisă şi duşmanii ei, traducere de D. Stoianovici, Humanitas, Bucureşti, 1993, voi. I, pp. 146-l47.

21. Fr. Hayek, Drumul către servitute, traducere de Eugen B. Marian, Humanitas, Bucureşti, pp. 125-l26.