Ahile şi apropiaţii săi

Cum se va vedea, Ahile nu poate fi bine înţeles fără contextul lui afectiv, fără a-i şti mai îndeaproape pe cei pe care i-a iubit şi care atât de mult l-au iubit. Cu atât mai mult cu cât întreaga cercetare de până acum a Iliadei suferă de această lipsă, lăsând imaginea lui Ahile văduvită de ceva nu numai important, ci definitoriu.

Peleu, în desfăşurarea epopeii, nu există decât în amintirea, în îngrijorarea şi în durerea lui Ahile, cum se va arăta la locul cuvenit. Ceilalţi sunt Tetis, Briseis, Patroclu, Foinix, Automedon, Caii lui. Iar despre aceştia va trebui spus tot ce se poate spune pe temeiul textului şi a implicaţiilor sale, mai ales despre prezenţa lor în desfăşurarea propriu-zisă a poemului, evocând totuşi, atunci când se simte nevoia, şi unele fapte anterioare ei, parte deja spuse la locul lor, dar nu destul de pe larg înfăţişate sau analizate.

Când Agamemnon propune, ca să-1 împace, să 1-0 restituie intactă pe Briseis, nu vrea să renunţe la mânia lui doar ca s-o aibă iar lângă el. Dar, după ce Agamemnon i-o dă înapoi şi cei doi se împacă, Ahile se întreabă de ce s-or fi certat atât de rău pentru o fată, care mai bine-ar fi murit, săgetată de Artemis, pe corabia în care o aducea ca pradă.