POPULISMUL.

Nevoia sa de legitimitate morală, accentuată în momentul destructurării şi apoi al prăbuşirii edificiului simbolic al Vechiului Regim, a condus la tendinţa constantă de identificare imaginară a burgheziei cu una dintre condiţiile sociale „naturale”: bellatores şi laboratores. În ceea ce priveşte apropierea „asimptotică” faţă de laboratores, aceasta s-a produs sub semnul industriozităţii protestante. Dar „clasele de jos” au simbolizat întotdeauna şi altceva decât ispăşirea prin muncă a păcatului originar: libertatea „spontană”, solidaritatea „vie” şi „corporală” şi, nu în ultimul rând, bucuria „inocentă” a sărbătorii, a carnavalului. Când, în secolul al XVIII-lea, clasele lucrative încep să fie văzute ca promotoare ale „drepturilor naturale”, împotriva unui sistem feudal construit pe privilegii „împotriva naturii”, se deschide pentru burghezie posibilitatea de a se legitima prin identificarea cu „poporul”, în numele Naturii, adică al bucuriei naturale de a trăi.