IV Armata rusă intră în acțiune

Pe șoseaua Kiseleff automobilele se țin lanț, ca în zilele când sunt curse de cai. Dacă n-ar fi noaptea, felinarele stinse și lanternele mașinilor căptușite cu foiță albastră, ai crede că războiul a trecut și viața de toate zilele și-a reluat mersul ei normal.

Ironia cerului se manifestă printr-o lună la primul pătrar și prezența completă a stelelor după mărimea și importanța lor. Ai zice, o reprezentație de gală, la care, din cauza întunericului din sală, nu se văd decât decorațiile înalților demnitari ai statului, care umplu lojile și primele scaune cu bilete gratuite. Sunt singurele spectacole, de altfel, unde asistența, deși cu totul străină de ce se petrece pe scenă, face parte integrantă din ansamblul spectacolului.

Gara Mogoșoaia este ticsită de lume. Bărbați, femei, oameni maturi și copii forfotesc, ținându-se de mână să nu se piardă. „Orbii” lui Maeterlinck au reușit în fine să se reprezinte și în România. Se vorbește pe șoptite și frazele scurte sunt presărate cu oftaturi lungi, de parcă nu se mai sfârșesc. Cei care se recunosc, se privesc prin întuneric cu resemnarea unui burghiu înțepenit într-o scândură de stejar. Frazele care circulă mai des sunt:

— Pe cine-ai lăsat acasă?

— Unde-ai ascuns cazanul de rufe?

— Ce-ai făcut cu lingurițele de argint?

— Ți-ai luat cearșafurile de olandă? Gospodarii se mângâie între ei:

— Ce-o fi, să fie!... Doar o să fie la fel pentru toată lumea...

Burlacii, însă, trag numai cu urechea și cu coada ochiului. Pentru ei, formula „Ce-o fi, să fie” n-are să fie la fel ca pentru toată lumea. Șeful gării, un ofițer de rezervă, anunță că trenul pentru Iași se găsește pe linia a treia. Masa compactă de oameni amărâți se revarsă cleioasă, ca asfaltul, peste primele doua rânduri de șine... În ușa fiecărui vagon, un jandarm cercetează biletele de identitate.

Peronul se golește ca un joc de șah, după ce adversarii și-au mâncat majoritatea figurilor. De o parte și de alta, n-au mai rămas decât regii, câte o regină, câte un nebun, sau câte un simplu pion. Șeful gării face pe regele. Măsoară peronul gării cu pași mărunți și după ce constată că s-a îmbarcat toată lumea, dă ordin să se atașeze și vagonul special de pe linia de garaj. În vagonul special se găsesc deja instalați o regină și un nebun, care îi ține de urât până la plecarea trenului.

Eu nu mă grăbisem să mă îmbarc, fiindcă îmi aveam locul asigurat.

Doamna Jenny colonel Vasilescu și Toto Radian nu se așteptau să mă vadă. Surpriza lor fredonează aceeași romanță, dar transcrisă pe registre diferite:

— Ce-i cu tine?

— Plec.

— Unde?... La Iași?...

— Da... Pentru câteva zile numai... Sunt trimis într-o misiune specială.

— Asta s-o spui lu’ Mutu, dragă... Te-ai și învârtit... La repezeală...

Brava ție...

Amanta prietenului meu mă întreabă cu vocea lipsită de orice entuziasm.

— Aveți loc, domnule Băleanu?

— Da, doamnă... mulțumesc... Am o bancă întreagă.

— În vagonul oficial?

— Chiar în compartimentul de alături...

Apoi, fiindcă nici ea, nici Toto nu găsesc ce să mă mai întrebe, încep să-i întreb eu pe ei:

— Tu ce faci?… Când ai de gând să vii?

— Știu și eu...! În orice caz, nu cred să mai întârziem.

— Dar dumneavoastră, doamnă, aveți ceva rude pe la Iași? Unde o și fiți găzduită?...

— N-am pe nimeni. Am luat însă o recomandație pentru șeful biroului de cartiruire.

Toto intervine:

— Dacă cumva ai vreo neplăcere, dă-mi o telegramă imediat.

Iar eu completez:

— Veniți cu mine la cenzură când aveți de comunicat cu Bucureș tii...

După alte câteva clipe de tăcere, doamna Vasilescu mă întreabă brusc:

— Sunteți singur, domnule Băleanu?

— Mai singur ca Iov după ce-și pierduse averea...

— N-ați luat cu dumneavoastră nici o coniță?

— Vai, doamna!... Ce întrebare... Am eu mutră să călătoresc în doi?...

— Dar sălbatic mai sunteți, domnule Băleanu!... V-am mai spus-o eu și aseară. V-aduceți aminte? Mi se pare chiar că v-ați supărat! Și întorcându-se spre Toto, îl explică:

— Știi ce mi-a făcut aseară?... Nici nu vrea să intre în casă. Zicea că e grăbit. Nu-i vorbă, că dacă mai întârzia un sfert de ceas numai, îl apuca bomba la mine în stradă...