Corabia verde pleacă în largul mării

Anul 1934 a fost mai ales un an de odihnă şi de metitaţie: legionarii îşi pansau rănile, în timp de Căpitanul scruta viitorul. Începând cu 1935, Legiunea îşi reia activitatea cu voinţa de a-şi recâştiga întârzierea pe care prigoana o provocase în dezvoltarea organizaţiei. Acest obiectiv a fost atins şi depăşit; iniţiative noi vin să ajute pe cele vechi. În 1936, Legiunea reapare la iveală în viaţa politică, ca o corabie desfăşurându-şi pânzele toate.

După crearea bazelor de plecare solide, la începutul lui 1936, ofensiva legionară se manifestă cu o intensitate crescândă, în vreme ce rezistenţele oficiale slăbeau. Guvernul părea timorat şi se menţinea în defensivă. Ce aştepta? Fără îndoială, rezultatele manevrei de încercuire realizată cu ajutorul partidelor de opoziţie. Vaida-Voevod reuşea să capteze tineretul legionar? Ce efecte va avea camapnia lui Stelescu? Va zdruncina rândurile compacte ale Legiunii? Va depăşi Partidul Naţional Creştin al lui Goga, în popularitate, Mişcarea Legionară, datorită agitaţiei demagogice la care se deda în chestiunea antisemită? Alte intrigi şi mai tenebroase erau în curs.

Nişte sondaje au fost făcute pe lângă Moţa, pentru a se vedea dacă el era dispus să-l abandoneze pe Corneliu codreanu şi să intre în guvern. Camarila nu reuşise să-l separe pe Vaida-Voevod de Maniu, distrugând amiciţia solidă a celor doi ardeleni, veche de câţiva ani? Şi pe Goga de venerabilul său şef, mareşalul Averescu?… Dar Moţa nu era nici un ambiţios, nici un însetat de putere. Era devotat Căpitanului cu trup şi suflet. Când a aflat de ofertele Palatului, el fremăta de mânie şi le-a respins cu indignare şi dispreţ. Căpitanul izbucnea în râs la anunţul acestei tentative groteşti: „Chiar pe Moţa şi-au găsit ei!…

Totuşi, ofensiva Legiunii nu s-a desfăşurat fără incidente. Nenumărate şicane continuau în toate zilele. Autorităţile nu mai reacţionau totuşi cu vigoarea de odinioară. Păreau a fi pierdut încrederea în regim şi începeau să fie preocupate de ziua de mâine incertă. Şi dacă Legiunea ajungea la putere? Mai cu seamă în provincie se observa o cedare a moralului şi tendinţa de acomodare. Autorităţile: poliţia, jandarmii, procurorii, continuau prigoana conform ordinilor primite; însă cu mai puţină convingere şi patimă. Pe de altă parte, în faţa justiţiei, procesele intentate legionarilor erau cu regularitate pierdute, ceea ce dezorienta şi mai mult pe agenţii executivi.

Spiritul legionar pătrundea şi în păturile superioare ale societăţii. Ilegalităţile şi abuzurile guvernului nu puteau trece neobservate, şi opinia publică reacţiona cu mai multă vigoare. Guvernul era aspru criticat, şi nici Regele însuşi nu era cruţat. Legiunea reuşeşte, în cursul acestui an, să modifice climatul politic al ţării. Un formidabil curent legionar câştigă toate sectoarele vieţii publice şi toate clasele sociale. Guvernul acţiona cu ultimele sale resurse: poliţia, jandarmii şi armata.