V. FAZA DE EXPANSIUNE.

FAZA DE EXPANSIUNE (1935-1937)

Într-o scrisoare adresată legionarilor cu prilejul Anului Nou 1935, Corneliu Codreanu făcea bilanţul prigoanei pe care o suferise Mişcarea şi anunţa începutul unei etape noi în viaţa ei: „Camarazi, A trecut cel mai greu an; cel mai greu pe care l-am întâlnit noi în luta noastră; cel mai greu pe care poate de sute de ani l-a întâlnit tineretul românesc.

Bilanţul: 18.000 de arestări, cu 18.000 de case călcate de barbari şi umplute de sânge nevinovat: 300 de bolnavi în închisori, 16 morţi şi 3 înmormântaţi de vii, sub pământ.

Camarazi, În sfârşit s-au scurs toate; şi fierul din Garda noastră, după ce a trezit focul acesta, şi apoi prin apa celei mai infame trădări, care abia mai târziu se va cunoaşte, s-a transformat în oţel călit.

Astăzi, călit ne este sufletul şi, în pragul Anului Nou 1935, suntem gata a intra în lupte cu o hotărâre şi o vijelie necunoscută vreodată.

Anul care vine este un an de noroc pentru noi. Mişcarea Legionară va lua aspect de avalanşe şi va repurta victorii triumfale.

Vouă tuturora, camarazi, care aţi suferit şi care, după atâtea, aţi rămas neclintiţi în credinţă, neîndoiţi în faţa valului de calomnii şi de insulte, vă trimit urarea mea de fericire, de bucurie şi de izbândă pentru anul 1935.

Închinaţi-vă pentru cei morţi, care veghează asupra noastră, şi vegheaţi asupra celor trei care mor sub pământ.

Optimosmul năvalnic, hotărârea de a relua vitejeşte lupta, încrederea în destinul Legiunii, au fost şi trăsăturile caracteristice manifestărilor legionare din timpul întregii perioade 1935-1937. Circulara era expresia „spiritului ofensiv” ce va anima Mişcarea în anii următori. Ieşită victorioasă din prigoană, ea îşi va relua marşul înainte şi aspectul unei forţe irezistibile.

Cine mai putea să i se opună după această victorie strălucitoare? Coaliţia puterilor răului fusese învinsă, în cursul unui proces răsunător. Inamicii erau derutaţi, în timp ce prestigiul Mişcării crescuse în ochii naţiunii.

În noua etapă, Legiunea va întâlni nu mai puţine obstacole pe drumul ei şi activităţile vor putea să se desfăşoare mai în libertate. Prigoana nu va înceta nici un moment, dar nu va mai avea asprimea de altă dată. Nu vor mai fi asasinate, nici arestări în masă. Anii 1935-1937 reprezintă o epocă relativ liniştită în istoria Legiunii, perioadă profitabilă pentru Căpitan în vederea desfăşurării edificiului legionar. E faza de expansiune a Mişcării, în vremea căreia organizaţia se completează, numărul membrilor săi se înzeceşte şi doctrinaatinge plenitudinea.

Pe plan politic, Mişcarea rivalizează cu vechile partide. Este o avalanşă, care, aşa cum profetiza Căpitanul, se va întinde în întreaga ţară. Tendinţa generală a neamului românesc la finele acestei perioade, era de a se înrola în masă sub drapelul Legiunii. Celelalte partide observau neputincioase diminuarea neliniştitoare a partizanilor şi, mai ales, îndepărtarea masivă a tineretului.

Căpitanul devenise factorul predominant al vieţii politice româneşti, în jurul căruia fremătau toate problemele epocii. Oamenii politici se întrebau cu toţii: Ce face Codreanu? Ce gândeşte el? Ce noi acţiuni întreprinde? Ce l-ar putea opri să ajungă la putere?…

Faza de expansiune începe prin Circulara din 1 Ianuarie 1935 şi ia sfârşit prin triumful electoral din 20 Decembrie 1937.

În expozeul asupra acestei perioade, am introdus o inovaţie, în raport cu perioadele precedente: un scurt comentariu la începutul fiecărui an, destinat să ofere cititorului o perspectivă de ansamblu asupra evenimentelor care îi sunt atribuite. Am considerat necesară intercalarea acestor introduceri, pentru că fiecare dintre aceşti trei ani, ce constituie faza de expansiune (1935, 1936, 1937), posedă o fizionomie aparte şi un contur bine definit. Fiecare e dominată de o manifestare caracteristică Mişcării, a cărei ignorare riscă să slăbească înţelegerea istoriei legionare din perioada respectivă.

Evident, expozeul evenimentelor nu se supune rigid limitelor anilor. Câteodată expozeul, cu caracteristicile, situaţiile speciale, problemele şi acţiunile momentului, trece dintr-o perioadă în alta, cum e şi natural.

A – ANUL 1935. REORGANIZAREA MIŞCĂRII.

După loviturile primite, organismul legionar trebuia să treacă printr-o fază de recompunere. În anul 1935, Legiunea, în acest scop, şi-a reluat activităţile. Căpitanul a procedat, de altfel, cu multă prudenţă, avansând progresiv şi metodic în sectoarele, în care întâlnea cea mai mică rezistenţă. Dar, era o înaintare irezistibilă, care răsturna toate obstacolele, legale şi ilegale, ridicate în traiectoria sa.

Vechile baze sunt îmbogăţite prin noi forme de manifestare. Mişcarea nu numai că se reconstituie, ci creşte şi se dezvoltă ca un arbore care, sub binefăcătoarea influienţă a soarelui de primăvară, se înalţă tot mai sus şi-i cresc ramuri noi. Cu o artă politică perfectă, Căpitanul înţelesese, în toată clarviziunea, că momentul venise pentru ca Mişcarea să se afirme pe alte dimensiuni.

Pe plan politic, anul 1935 se caracterizează printr-o mare mobilitate de manevră. Pentru a se apăra împotriva intrigilor Palatului şi contra permanentei ostilităţi a Partidului Liberal, Căpitanul înnoadă relaţii amicale cu toate grupările politice ale opoziţiei, în măsura în care acestea respectau doctrina şi independenţa Legiunii. De această dată, ele îi asigurau o anumită acoperire politică în faza de restabilire, când Mişcarea era cea mai vulnerabilă atacurilor.

Inamicii nu mai atacau frontal; lecţia de la Sinaia îi făcea să reflecteze. Repliaţi în bârlogurile lor, se consolau asupra modului de a repeta, victorios de astă dată, operaţiunea care eşuase în 1933-1934.

Ei îşi fixează acelaşi obiectiv „cu alte mijloace”.

Totuşi, Mişcarea Legionară nu mai era aceeaşi. Modificări substanţiale îi asigurau alt loc în viaţa politică românească.